E târziu
Înserarea coboară, coboară
Cu o nemaiîntâlnită uşurinţă;
Of, cât de greu îmi e sufletul
Căci ştiu, fiecare faptă a mea
Osândită va fi asemeni înjurăturilor;
Vai, cât de frig îmi poate fi
Doar Tu Doamne poţi şti!
Lumea miroase a păcat înmolit
Parcă ar fi morga spitalului părăsit
Se topesc sentimente şi cuvinte dispar
De parcă ar fi erupt vulcanul Taal
Nu-mi mai găsesc liniştea şi starea
Mă sfrijesc, mă-mbolnăvesc ca marea
Am mai pierdut din trup o celulă, două
Ce-i pasă însă lumii de astă poveste banală?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu