Îndemnul refuzat
Dragostea cu izvor de dor
Întru supoşenie şi ajutor
Faţă de stăpânul gospodar
Acceptă din instinct ca dar.
Câinii înconjurându-ne jucăuşi
Ne invită insistenţi pe furiş,
Să ne manifestăm ca ei
Să uităm de griji şi nevoi.
De suntem posaci, ursuzi
Şi-i tratăm tot cu fefuz,
Guduratul, jucăuşia încetineşte
Privirea vioaie se umezeşte
Că nu ne purtăm fireşte, omeneşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu