Doamnelor,
domnişoarelor şi domnilor jurnalişti,
Nu voi folosi termenul “colegi”, mai ales după ce am asistat
stupefiat la comportamentul dumneavoastră pe parcursul vizitei preşedintelui
României, domnul Klaus Iohannis, la Washington. Am fost singurul jurnalist
româno-american prezent la acest eveniment şi mi-au trebuit câteva zile să-mi
revin după cele auzite de la oameni care ar trebui să fie modele de
comportament civilizat şi de etică profesională.
În meseria de jurnalist, limbajul de mahala, pregătirea
superficială, aroganţa şi lipsa totală de respect faţă de cei din jurul
dumneavoastră – inclusiv subsemnatul – mă determină să vă adresez aceste
rânduri, în speranţa că veţi înţelege ceva din ceea ce vreau să vă transmit. Am
65 de ani şi trăiesc de 28 de ani la New York, unde sunt refugiat politic din
februarie 1989. Practic meseria de jurnalist din aprilie 1997, când am fondat,
împreună cu fiica mea, cel mai vechi ziar românesc în activitate la New York,
“New York Magazin”, pe care îl conduc şi îl editez de 20 de ani. Am făcut
această introducere pentru a vă arăta că nu sunt un nou-venit în presa scrisă
şi că m-am pregătit serios înainte de a porni într-o aventură despre care nu
ştiam când – şi dacă – se va încheia. Nu am avut resurse financiare, nu am beneficiat
de banii unor “sponsori”. În toţi aceşti 20 de ani, mi-am asumat întotdeauna
greşelile şi am încercat să le dau cititorilor mei tot ce am avut mai bun, fără
să le cer nimic în schimb. Mi-am dorit să informez corect şi să protejez
libertatea de exprimare a colaboratorilor mei în această ţară liberă, America,
unde presa reprezintă cu adevărat o putere de care societatea a beneficiat
întotdeauna.
Dar să trec la subiect. Miercuri, 6 iunie 2017, am fost
prezent la întâlnirea preşedintelui Klaus Iohannis cu “Comunitatea Română din
Washington, DC.”, acţiune care a avut loc la Ambasada României. Întrebare: a
fost o întâlnire a preşedintelui cu românii din America sau cu dumneavoastră,
cei veniţi din ţară?! M-am trezit îmbrâncit şi apostrofat de reporterii sau
cameramanii televiziunilor din România, deşi aveam acelaşi statut cu domniile
lor, fără să mai vorbesc de diferenţa de vârstă şi de faptul că am condus 6
(şase) ore pentru a ajunge la acea întâlnire. Întrebare: de ce aţi transformat
un eveniment dedicat Comunităţii Româneşti într-o şedinţă foto a preşedintelui
României, fără să ţineţi seama de faptul că oamenii veniseră acolo pentru a
discuta problemele românilor din America şi a căuta soluţii împreună cu
preşedintele?
Vineri, 9 iunie 2017, m-am prezentat la Ambasada României,
pentru a merge împreună la întâlnirea de la Casa Albă dintre preşedinţii Donald
Trump şi Klaus Iohannis. Urma să stabilim de comun acord protocolul
întrebărilor şi să desemnăm persoanele care urmau să se adreseze celor doi şefi
de stat. Lăsând la o parte ce mi-au auzit urechile în drumul spre Casa Albă
(mai ales din partea unor doamne sau domnişoare, cărora nu vreau să le dau
numele din respect pentru sexul frumos), m-am oferit să vă ajut, având în
vedere că trăiesc de atâţia ani în America şi am fost prezent la toate
întâlnirile de la Casa Albă ale preşedinţilor români cu omologii lor americani
de după Revoluţie. M-aţi privit cu superioritate şi aroganţă, lăsându-mă să
înţeleg că dumneavoastră sunteţi stăpânii adevărului şi că politica americană
nu poate fi comentată decât de “specialiştii” trimişi de la Bucureşti. Nu am
probe pentru a lansa acuzaţii de manipulare orchestrate în laboratoarele de
intoxicare ale Puterii din România, oricare ar fi ea, deşi am serioase îndoieli
în ceea ce priveşte buna credinţă a unora dintre dumneavoastră. De fapt, nu
acesta este scopul scrisorii mele.
În final, doresc să vă transmit următorul mesaj: treziţi-vă
şi învăţaţi că respectul faţă de meseria de jurnalist vă obligă să adoptaţi o
conduită care să se ridice la nivelul lumii civilizate! Vă urmăresc în fiecare
zi pe posturile de televiziune din România şi nu mi-a venit să cred că oameni
care se erijează în monumente de etică şi le spun românilor ce e bine şi ce e
rău pot coborî atât de jos! Nu vă mai lăsaţi călcaţi în piciare de forţa
banilor şi apăraţi ce se mai poate apăra într-o presă ajunsă în pragul
dezastrului moral în România! Vă garantez că notorietatea şi gloria temporară
se vor întoarce ca un bumerang împotriva celor care încearcă să transforme
această meserie nobilă într-o afacere rentabilă! Cât despre limbajul
incalificabil pe care îl folosiţi în relaţiile dintre dumneavoastră, nu e
treaba mea. Totuşi, vă întreb: Nu vă e ruşine?
Autor: Grigore L.
Culian, editor/fondator “New York Magazin”
Sursa: Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu