joi, 29 iunie 2017

România Marelui Cameleon

Degeaba se tot strigă „Deşteaptă-te, române !”. Românii nu dau semne a se trezi „din somnul cel de moarte” în care stau în transă de aproape 28 de ani.


26 iunie – Ziua Drapelului Naţional, Ziua Tricolorului/ Pentru Onor, Prezentaţi!
„Trei culori cunosc pe lume/ Ce le țin de-un sfânt odor,/ Sunt culori de-un vechi renume/ Suveniri de-un brav popor.// Roșu-i focul ce-mi străbate,/ Inima-mi plină de dor/ Pentru sfânta libertate/ Și al patriei amor.// Auriu ca mândrul soare/ Fi-va’l nostru viitor/ Pururea’n eternă floare/ Și cu luci netrecător,// Iar albastrul e credința/ Pentru țară ce-o nutrim/ Credincioși fără schimbare/ Pân’ la moarte o să-i fim.// Pân’ pe cer și cât în lume/ Vor fi aste trei culori,/ Vom avea un falnic nume/ Și un falnic viitor.// Iar când, fraților, m’oi duce/ De la voi ș’o fi să mor/ Pe mormânt, atunci să-mi puneți/ Mândrul nostru Tricolor.” (Ciprian Porumbescu, Trei culori).
26-28 iunie 1940 – zile de doliu „uitate”
În vălmăşagul reprezentaţiilor circului de stat al oficialilor dâmboviţeni, asortat, pe ici-colo cu festivisme ipocrite, românii sunt invitaţi să-şi uite trecutul. De cei 78 de ani scurşi prin clepsidra Europei de la infamul Pact Ribbentrop-Molotov şi cei 77 de la punerea sa în aplicare de către „Marele frate de la Răsărit”, cu încuviinţarea tacită a tuturor statelor occidentale, nu şi-a amintit nici Guvernul – nu se ştie care -, nici Parlamentul. Pe neromânul de la Cotroceni, căruia nu-i pasă de viitorul Ţării putem să-l scuzăm, conştienţi fiind că doar prezentul este ţinta sa preferată. Lecţiile de fizică predate meditaţilor – contra plată, dar nedeclarate la fisc -, i-au ajuns numai pentru doar cele „şase case” şi demersurile sucesorale succesorale ale „Deutsche Volksgruppe in Rumänien (D.V.R.)”, nu şi pentru studiul Istoriei Românilor. Nu-l interesează trecutul sau anul rapturilor teritoriale dezastruoase ale României Mari. Poate doar episodul D.V.R.” de unde i se trage „Eiserne Kreutz” – ediţia 2014, revăzută şi adăugită de Mutti Merkel ar avea o vagă semnificaţie, dar una 100% materială. Oare, pentru ce-i mai suportă românii navetele interne şi externe fără finalizare în beneficiul Țării?
„Centenar 1 Decembrie – 1918″ faţă în faţă cu „Centenar Trianon – 1920″
Organizaţiei antiromâneşti şi anticonstituţională ca partid politic pe criterii etnice – U.D.M.R. -, i se permite ca la 1 Decembrie să se comporte ca în zi de doliu. Pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului, pentru cei aflaţi sub cizma ucraineană, pentru stigmatizaţii din Valea Timocului şi din Cadrilater sau cei de lângă Tisa, anul 1940, în special zilele de 26 şi 28 iunie, 30 august şi 7 septembrie reprezintă zile de doliu ale Neamului Românesc, de care oficialii României anului 2017 au uitat cu desăvârşire. Sau se prefac că au uitat. Atunci, cum să nu-i dăm dreptate lui Nicolae Iorga, când afirma că „Istoria se răzbună, repetându-se”?! Autorităţile maghiare au avut tupeul să pretindă și să solicite oficial României să-şi ceară scuze pentru „nedreptatea Trianon”, iar diplomaţia României se face că plouă. Insignifiantele sume alocate de la bugetul statului român pentru Centenarul României Mari, comparate cu cele alocate de Ungaria Centenarului Trianon păstrează proporţia dintre furnică şi elefant. Ale cui jocuri fac autorităţile districtului-colonie numită – încă – România, nu-i prea greu de ghicit.
Urmaşii „Crucilor cu săgeţi”
După atacurile de la congresul U.D.M.R. la adresa Centenarului Marii Unirii și acuzaţiile privind inexistența statului de drept în România, udemeriștii ridică tonul la cota nepermisă de decibeli. Deputatul U.D.M.R. în Parlamentul României, Kulcsár-Terza József a emis elucubraţii inadmisibile: „[…] Nu trăim într-un stat de drept, noi nu trăim în democraţie, noi nu trăim într-o ţară europeană. Într-un stat de drept, toţi cetăţenii sunt egali. Într-o democraţie, cetăţenii au dreptul la exprimarea liberă de opinii, la folosirea liberă a simbolurilor comunitare şi a limbii materne. Comunitatea maghiară din România nu cere mai mult decât ceea ce se cuvine tuturor naţiunilor europene. Niciodată nu o să fim slugi pe pământul nostru natal”[1] a răcnit udemeristul (B.T.I.). Ce exemplu mai elocvent doriţi pentru a conștientiza că udemeriştii nu vor drepturi, ci privilegii. Nu pentru minoritatea maghiară în ai cărei reprezentanţi se erijează, ci pentru ei, urmaşii crucilor cu săgeţi, ai lui Horthy Miklos şi Szálasi Ferenc, călăii românilor după Dictatul de la Viena. „Ai noştri ca brazii” au tăcut. Aţi tăcut. Nu aţi apărat drepturile cetăţeneşti ale românilor din aşa-numitul „ţinut secuiesc”, din Harghita sau Covasna !
Ruşine, domnilor deputaţi ! Ruşine, domnilor senatori !
Ca să lămurim cui cerem cele menţionate, vă prezentăm un interviu imaginar. Restul, rămâne în seama domniilor voastre.
România Marelui Cameleon!
Întrebare: Klaus Werner Iohannis este preşedintele României?
Răspuns: Nu! Este Gauleiterul vremelnic al districtului-colonie americano-ueiste sub influenţa celui de-Al Patrulea Reich şi deasupra căruia flutură drapelele: „Stars and Stripes”, „12 Gold Stars in the Blue Sky” şi, dacă mai rămâne loc la subsol, „Tricolorul roş-galben-albastru”, în poziţia Deveselu. Când nu scrâşneşte o limbă română constipată, se dă în stambă la Casa Albă, govorind americăneşte, dovadă că Marele Cameleon nu-i reprezintă pe români, ci pe el însuşi.
Întrebare: Ce beneficii a avut România de la intrarea în U.E şi N.A.T.O.?
Răspuns: Bogăţiile Ţării au intrat în regim de vaporizare, luând calea aerului şi a Insulelor Cayman. Armata a fost şi ea volatilizată în spiritul punctului 5 din tratatul N.A.T.O., iar S.R.I., S.I.E., S.P.P. etc., au fost transformate în anexe ale C.I.A., F.B.I. (U.S.A.), F.S.B.(Rusia), M.I.6 (Marea Britanie), B.N.D. (Germania), Mossad (Israel), D.G.S.E. (Franţa), M.S.S. (China), A.S.I.S. (Australia) R.A.V. (India) şi, cu voia dumneavoastră, Moş Crăciun mai ştie ale cui.
Întrebare: Ce este Parlamentul României?
Răspuns: O instituţie a statului român unde „serviciile secrete se transformă în partide politice. Partidul S.R.I. – de dreapta, filoamerican, partidul S.I.E. – filogerman, partidul S.P.P. – naționalist-patriotic, partidul sau televiziunea D.G.I.P.I. – ziarul informațiilor militare etc. […] să recunoaștem ușor căprăriile pe care se împarte puterea”[2].
Întrebare: Parlamentul României are două camere?
Răspuns: Da, una pentru dormit şi alta pentru vot în plen.
Întrebare: Camera Deputaţilor are deputaţi?
Răspuns: Pentru a sigura condiţii optime de somn, are aer condiţionat.
Întrebare: Senatul are senatori?
Răspuns: Nu, Senatul are fotolii comode şi un şef cu antecedente pro-ungare, anti-Gojdu.
Întrebare: Ce fac atunci când se întâlnesc senatorii şi deputaţii?
Răspuns: Votează legi strâmbe, demit guverne, o iau de la capăt şi pleacă în concedii.
Întrebare: Ce puteţi spune despre noul şef al guvernului?
Răspuns pe dos: „In zilele noastre, ca să fii premier înseamnă să te potrivesti cu profilul « creionat » de Preşedinte! Bravo, K.W.J! Bravo, L.D.! Cu astfel de personulităţi România va fi prima ţară din lume care va intra în contact/coliziune cu o nouă civilizaţie…”. Unii spun că ar avea dublă comandă, dar greşesc. Este triplă! Apropo, bănuiesc că ştiţi pe cine gratulează românii – uneori – cu „Bravo!”.
Doamnelor şi domnilor „aleşi ai neamului”, permiteţi-mi să închei acest interviu imaginar, aducând aminte celor care au uitat şi adresându-mă celor care nu cunosc, două sfaturi ale înţeleptului Pitagora:
– „Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.
– Legiuitorule, dacă legea ta nu e bună, du-te acasă!”.
Domnilor senatori şi deputaţi, luaţi aminte şi urmaţi sfaturile, pentru că… asta-i România în care trăim!
„Pas cu pas”, ne-am ales cu nefăcutul politicienilor de trei parale pe capul nostru, iar socotelile de ieri nu se mai potrivesc cu puzderia de matrapazlâcuri din timpul domniei „lucrului bine făcut”. În faţa lor, noi, „plebea”, privim nedumeriţi precum Joian la poarta nouă. În loc de concluzii, voi parafraza „moartea care citeşte ziarul”, şi, fiindcă orice teorie are duda pe care-o merită, rezultă că Liviu Dragnea, Călin Popescu-Tăriceanu, Klaus Iohannis & Co. sunt nişte politicieni corecţi şi cinstiţi, la fel de adevărat cum e Radu Duda prinţ. Drept pentru care, dacă rostirea lui Octavian Goga din 1916: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti […] e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală.” nu este suficient de lămuritoare, legea eminescului trebuie aplicată necondiţionat: „[…] în două taberi large, cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”.
„Fiat justitia, pereat mundus!”
În urmă cu un an de zile, Tribunalul O.N.U. pentru crime de război de la Haga a hotărît că președintele sârb Slobodan Milošević nu a fost responsabil pentru crimele de război de care fusese acuzat[3]. Milošević, care suferea de boli ale inimii, tensiune și diabet a murit după cinci ani de detenţie, în condiții neelucidate. Înainte de a muri, el a înaintat un memoriu în care a reclamat că nu i se dau medicamentele necesare, justificând astfel afirmaţiile celor care susţin că nu a primit medicamentele cerute pentru a muri în închisoare, înainte de a se pronunța un verdict.
Deşi nu-i momentul potrivit (nici nu va veni vreodată) mă bate gândul să mă adresez aceluiaşi tribunal pentru două acţiuni în instanţă:
1. Rejudecarea procesului Antonescu (1946);
2. Rejudecarea procesului Ceauşescu (1989).
Pentru orice eventualitate, fiecare cerere se va încheia cu atenţionarea aceluiaşi Pitagora: „Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli!”.
Autor: Ion Maldarescu
Posted by at
Labels: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)