Potcoava destinului
În aer pata privirii tale uşoare.
cruzimea dozei
care încheagă suspinul.
Propovăduind
prin bruma dimineţii
despre lumea frumoasă şi neiertătoare
ce acum se leagănă-n balansoar.
o fugă prin vaporii zilei
Împiedicat de conturul ei rostogolitor.
Starea de văzduh profanat
cuprinde podul.
rezonanţa
dezmembrând arcadele zimţate.
în şuier se ascunde
potcoava nerăbdătoare
un destin şuierător,
ce răsare din câmp
asemeni unui mormânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu