În ciuda aparentei prietenii care l-a legat pe Liviu Dragnea de George Maior și a unor relații relații apropiate pe care le-a avut și le-a întreținut o vreme cu alți capi ai sistemului, cum ar fi Florian Coldea, e clar de mai mult timp că, devenit lider a PSD și omul cel mai puternic al coaliției aflate la putere, el a devenit o țintă. Râvnită de toate instituțiile de forță. Din diverse motive. În mod cert, cei care s-au aliat fie și conjunctural cu Klaus Iohannis sau cu PNL văd în Dragnea un inamic pe care sunt dispuși și chiar motivați să-l distrugă. Ce importanță are această premiză, dacă o folosim ca punct de plecare al raționamentului nostru?
Asta înseamnă nici mai mult nici mai puțin că Liviu Dragnea a fost atent supravegheat și monitorizat. Cât timp a existat oficial binomul, el s-a aflat atât în atenția SRI, cât și în atenția DNA. Asta s-a întâmplat cu atât mai mult, cu cât el a și făcut obiectul unor achete penale și a unui proces de răsunet, soldat cu o condamnare cu suspendare. Nu numai că cele două instituții – dacă nu cumva au fost și altele – l-au monitorizat cu multă grijă și punându-și la dispoziție în acest scop întreaga infrastructură dar ele au fost și motivate din punct de vedere juridic să procedeze asfel. Nu cred că au existat multe persoane în România ale căror convorbiri telefonice sau ambientale sau contacte pe plaforme electronice să fi fost mai atent și mai intens monitorizate. Și la ce concluzie ne conduce această nouă premiză?
Fără doar și poate ne aflăm, cel puțin aparent, în fața a două scenarii posibile. Unu. Fie Liviu Dragnea, monitorizat fiind, nu a produs nicio probă solidă împortiva sa. Doi. Sau SRI plus DNA și poate plus alte servicii secrete au intrat în posesia unor informații, cu ajutorul cărora l-ar putea spulbera oricând pe Dragnea. Ce se întâmplă însă dacă eliminăm unul dintre cele două scenarii?
Tot printr-un raționament cât se poate de logic, putem ajunge la concluzia că, întrucât Liviu Dragea este ținta numărul unu și inamicul numărul unu al întregului sistem, ori al acelei părți din sistem care îl susține pe Klaus Iohannis și dacă au fost descoperite fapte grave de natură penală săvârșite de acesta, el ar fi fost eliminat de mult. Sau, la limită, șantajat, adus la ascultare și determinat să cooopereze cu sistemul. În ciuda bâlbâielilor lui Dragnea, în ciuda jocului său adesea duplicitar, eu unul exclud orice posibilitate ca acesta să fie prezent – chiar dacă ar fi fost în trecut – o rotiță a acestui sistem, împotriva căreia luptă alianța PSD plus ALDE. Scenariul Victor Ponta nu se mai repetă în cazul lui Dragnea!
În consecință, rămâne scenariul în care el este vânat continuu și în condițiile în care nici nu a fost aruncat după gratii în urma unui proces greu cu probe cu adevărat concludente, și nici nu a devenit complice al sistemului, nu mai rămâne în picioare decât ipoteza în care nici SRI, nici DNA nu au reușit să identifice probe consistente împotriva sa.
Și, în acest punct aflându-ne, îmi pun firește întrebarea dacă nu care cumva, știind că este de atâta timp vânat, monitorizat, luat drept principală țintă, Liviu Dragnea nu ar crea și arunca pe piață o momeală suficient de consistentă pentru a atrage ca un magnet în jurul ei toate forțele care-i sunt ostile. În definitiv, așa și nu altfel se joacă orice partidă de șah. Iar politica este un joc de șah.
Și acum, mă întorc la ipoteză. O ipoteză plauzibilă este că Dragnea a inventat momeala Tel Drum. Pe care o plimbă cum ar plimba un matador muleta roșie prin fața taurului, pentru a-i îndrepta atenția acolo unde vrea el și pentru a-l zdrobi în final. Ceea ce vedem și cu ochii deschiși și cu ochii întredeschiși și chiar și cu ochii închiși este că instituții de forță ale statului, în frunte cu SRI și DNA, s-au năpustit literalmente asupra afacerii Tel Drum. Încercând cu disperare să descopere acolo un Dragnea mega-penal. Și mai observaăm totodată că a trecut suficient de mult timp în care instituțiile sistemului au transpirat degeaba. Nimeni nu a găsit și nu a putut proba până în prezent cel puțin elementele necesare pentru a demonstra că Liviu Dragnea este acționarul real al Tel Drum. Și că, în această calitate, precum și în calitatea de președinte al Consiliului Județean, apoi de viceprim-ministru, și, acum, de președinte al PSD și al Camerei Deputaților, a acționat pentru a-și favoriza propria societate. E clar, nu? O singură probă în acest sens ar însemna sfârșitul lui Liviu Dragnea. Nimic și nimeni nu l-ar mai putea scăpa de rigorile legii.
Dar ce să vezi? După atât de mult timp consumat în direcția vânării lui Liviu Dragnea de reprezentanții de elită al celor mai temute instituții de forță ale statului, nu a putut fi furnizată nici cea mai mică probă în acest sens. Eu unul nu pot să cred că statul a pompat sume fabuloase în infrasructura tehnica și umană a DNA, în infrastructura tehnică și umană a SRI dar și în infrastructura altor instituții de forță, efortul însumând miliarde și miliarde de euro, și că, în aceste condiții, un om, fie el și un persoanj ultra-malefic, este în stare să păcălească pe toată lumea. Și că acest erou negativ ar fi Liviu Dragnea.
De aici supoziția mea că ținta Ted Drum este falsă. Și extrem de convenabilă lui Liviu Dragnea, pentru că ea deviază practic toate loviturile pe care i le aplică sistemul. Este o țintă falsă la care ne uităm toți. Și aplaudacii sistemului și ai statului paralel, și criticii acestui sistem și adversarii statului paralel. Și care este consecința?
Orbiți de această țintă falsă, întreaga dezatere publică se concentrează asupra DNA, privită fie ca o instituție impotentă sau malefică, fie ca instituție aflată în prima linie a luptei anticorupție și salvatoare a viitorului României și asupra unor derapaje reale sau imaginare ale statului de drept. 90% din dezbaterea publică se concentrează în această zonă. Între timp, PSD își aplică așa cum știe programul de guvernare. Cu plusurile și mai ales cu minusurile acestuia. Minusurile devenind din ce în ce mai evidente pe măsură ce trece timpul. Și apar contrarezultate. În timp ce câinii latră într-o direcție, caravana merge mai departe în altă direcție. PSD guvenează lipsit de opoziție reală, pentru că atât opoziția cât și președintele sunt orbiți de tema luptei anticorupție, în epicentrul căreia strălucește ca un soare fantoma Tel Drum.
Dacă așa sta lucrurile, România traversează o perioadă ciudată, în care dezbate transpirând foarte mult lucruri care n-ar trebui dezbătute și nu dezbate ceea ce se află în clarobscur, respectv politicile economice ale guvernului coaliției și rezultatele deja îndoielnice ale acestora. Și ne vom trezi, stimați cititori, în situația în care așa zisul stat de drept, luptându-se ca Don Qijote cu morile de vânt și ignorând inamicul real, va ajuta PSD să traverseze cu bine acest an și o parte a anului viitor, urmând ca apoi acest partid, așa cum ne-a obișnuit, să abandoneze puterea executivă, aruncându-o în brațele avide ale lui Klaus Iohannis. Și să intre într-o opoziție fermă din care va câștiga viitoarele alegeri. Pentru că, nu-i așa, în timp ce se discuta despre DNA și Tel Drum, PSD a mărit costurile sociale, a blocat morișca economică, urmând ca un fel de Guvern Cioloș doi să vină la Palatul Victoria, desantat de Kaus Iohannis pentru a culege castanele și în numele Partidului Național Liberal.
Dacă așa stau lucrurile, cacealmaua pusă la cale de Liviu Dragnea este opera unui mare artist politic.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu