Legile justiţiei au scindat societatea, încît publicul larg
nu mai ştie ce să creadă. Care este adevărul? Unii strigă (în stradă) că legile
justiţiei nu-s corecte, susţinuţi de sistemul judiciar, preşedintele ţării,
partidele din opoziţie şi Comisia Europeană. Partidele de la putere, acuzate de
„tiranie a majorităţii”, afirmă că modificările sînt necesare şi că legile
adoptate democratic de Parlament vor fi supuse controlului constituţional. În
faţa acestei situaţii ambigue, trebuie să cerem ajutorul Comisiei Europene!
Din obişnuinţa de a ne conforma, alegem scurtătura logică şi
adoptăm părerea altuia. Ne influenţează desigur protestatarii care ies în
pieţe la miting, printre ei se află şi salariaţi din companiile multinaţionale,
forţă de muncă de elită, pe care tinerii îi acompaniază, respectînd psihologia
maselor. Grupul nu este omogen, în interior se creează relaţii previzibile,
unii decid şi ceilalţi îi urmează, unii gîndesc şi ceilalţi acţionează,
prezenţa intelectuală fiind imaginară. Avem nevoie şi de astfel de oameni, ce
cred afirmaţiile altora fără să le verifice, dar noi îi preferăm pe cei ce
gîndesc cu mintea proprie, cum se spune.
Se ajunge la emoţii, protestatarii reacţionează sentimental,
le scade stima de sine cînd îşi dau seama că au intrat într-o prejudecată şi
s-au raportat la situaţii nereale. Asocierea în acţiuni agresive, de jignire şi
insultare a altor oameni, este studiată de psihologia socială şi are denumirea
de comportament manipulator. Pare mai eficient să gîndeşti după un calapod şi
să nu fii interesat de semeni, ci să practici stereotipiile!
Nu toată lumea are răbdare să citească cele 500 de articole
ale legilor, deci haideţi să fim precauţi, să nu-i aplaudăm pe unii şi să-i
huiduim pe alţii, ci să aşteptăm sfîrşitul meciului politic de compromis între
putere şi opoziţie. Să nu judecăm ambalajul, ci conţinutul – deci nu e cazul să
aprindem casa pentru neînţelegeri formale!
Fiecare persoană este racordată la sistemul social şi
influenţată de acesta, căci se simte în siguranţă dacă aparţine unui grup
social şi crede că s-ar afla în pericol dacă ar fi exclusă din grup. În
consecinţă, dacă prietenii noştri iau decizii speciale (bune sau rele), le vom
lua şi noi, pentru a nu fi respinşi. La nivel psihologic, funcţionăm în spirit
gregar! Conformismul creşte cu cît grupul este mai mare, chiar dacă acţiunile
comune sînt greşite sau stupide – dacă nu ne afectează identitatea profundă şi
nu ne contrazice principiile.
Cine apreciază dacă informaţia pe care se bazează grupul
este corectă? Precum la jocul „telefonul fără fir”, grupul acceptă informaţiile
false ca reale, iar cele venite din afară nu vor fi luate în considerate, ceea
ce ar fi de înţeles în situaţii de criză, cînd omul n-are timp să gîndească
singur. Cînd apare fenomenul de ignoranţă a întregului grup, situaţia ridicolă
devine periculoasă şi se ajunge la scăderea respectului de sine şi negativism
total, pînă la sacrificiu de sine, cînd egoul supradimensionat nu mai poate fi
oprit!
Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a
intervenit printr-o scrisoare trimisă Parlamentului României, „îngrijorat” că
sistemul judiciar şi capacitatea de luptă împotriva corupţiei vor slăbi. Teama
sa este generală – drobul de sare va cădea peste copilul din leagăn! Juncker ne
impune consensul, ceea ce este imposibil în democraţie. Ne este suficientă o
raţiune, domnule Juncker, nu avem nevoie de două! Cu toate acestea, Parlamentul
ar face bine dacă ar accepta cooperarea cu CE şi sprijinul oferit pentru a crea
o justiţie independentă, aptă să combată corupţia, ceea ce este necesar, nu şi
suficient pentru o justiţie eficientă şi responsabilă pe deplin de faptele şi
deciziile sale.
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu