Pentru un nou început

Bazându-şi regimul pe colaborarea strânsă dintre procurori şi agenţi secreţi, Traian Băsescu vorbea la sfârşitul mandatului despre „statul mafiot”. Pe parcursul întregului regim s-au dat lupte grele în numele „independenţei Justiţiei” şi pentru independenţa Justiţiei. S-a pus semnul egal între statul de drept şi lupta anticorupţie, aceste concepte identificându-se cu DNA.

Ani de zile instituţie-fanion, bucurându-se de o încredere comparabilă cu Biserica şi Armata, DNA a avut un succes răsunător şi în exterior.

Bunele intenţii au început să-i fie puse la îndoială după alegerile parlamentare din 2016. Pe măsură ce PSD-ALDE puneau la îndoială eficienţa instituţiei partidele de opoziţie, preşedintele, protestatarii, şi-au făcut un crez din susţinerea acestei instituţii, ridicând-o la rangul de simbol al luptei anticorupţie, ca etalon al statului de drept.

Opunându-se la orice schimbare, logic este să se considere retrograde exact forţele care susţin instituţiile de forţă. „Anti-corupţia” a ajuns un fel de religie de care nu se poate atinge nimeni. Dar apar adevărate chipuri ale unor idoli. Procurorul Portocală, făcând parte din elita DNA a fost exclus din magistratură. Apar tot mai  multe cazuri de procurori, ofiţeri implicaţi în scandaluri dintre cele mai jenante, cum ar fi prostituţia, pedofilia, protecţia oferită de cei ce trebuiau să aplice legea celor care încalcă legea.

Loviturile nu vin din partea celor care ar avea tot interesul să slăbească forţa unei instituţii care are drept unic obiect de activitate lupta împotriva corupţiei. DNA primeşte lovituri din interior. Creşte numărul dosarelor care au făcut nu doar vâlvă la demararea cercetărilor, dar au contribuit la creşterea prestigiului şi gloriei instituţiei. Ultimul caz, al celor şapte miniştri din dosarul Microsoft, este cea mai grea lovitură. Nu doar că nu au fost condamnaţi pentru delapidarea unei sume de 67 de milioane de euro, avansată de procurorii DNA, dar faptele au fost prescrise, depăşind cinci ani de la deschiderea dosarelor. Asta depăşeşte orice închipuire. Strigătul de luptă din stradă „DNA/ Să vină să vă ia” rămâne fără obiect. Sau vine, îi ia şi le dă drumul din lipsă de probe? Sau pentru că faptele se prescriu?

Este un moment de răscruce pentru Justiţia din România, ca şi pentru partidele care şi-au inclus în platformă lupta împotriva corupţiei şi apărarea statului de drept, prin prisma instituţiei-fanion. Printr-un moment nu neapărat dificil, dar îngrijorător, trece şi preşedintele Klaus Iohannis. După defecţiunile din ultima perioadă lupta anti-corupţie va trebui regândită. Soluţia cea mai la îndemână este depolitizarea ei. În sensul că partidele nu ar mai trebui să-şi facă un titlu de glorie glorificând instituţiile abilitate nu să lupte, ci să vegheze la respectarea legilor. Probabil va ieşi din uzul curent chiar cuvântul „luptă”. În toiul unei lupte dai în stânga şi-n dreapta pentru că aşa este la război. Ultimul lucru care se poate întâmpla într-un război este împărţirea corectă a dreptăţii.

Din evenimentele din ultima vreme se poate trage concluzia că un nou început nu este departe. Ar fi catastrofal dacă la sfârşitul mandatului preşedintele Iohannis să ajungă la aceeaşi concluzie cu fostul preşedinte Băsescu, că în loc de stat de drept avem un stat mafiot.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş