Poem-pereche, îngemănat, o replică poetică la DESAGA VIEȚII
(autor Florentina DANU)
Postare în WORLD LITERATURE ACADEMY
Motto:
,,Amintiri pierdute-n vreme
vise trecătoare-n noapte"
Prin astă lume, călător,
Tu, o zeiță! Eu, muritor,
Mereu, mereu, tu, tot aduni,
În desaga ta minuni.
Viața noastră e un dar,
Tu, visătoare! Eu, un hoinar,
Pun în desagă, vieți și vise
Și amintiri multe, promise.
De-a fi mai greu, de-a fi ușor,
Tu, un izvor! Eu, trecător,
De-a fi să fie iarăși greu,
Voi lua desaga, să o duc eu.
De-a fi ușoară? Am să ți-o las,
Cu un sărut, la orice pas!
Vreme pierdută-n amintiri,
Ba uneori și amăgiri.
Trecute vise, tăcute nopți,
Îți las desaga, știu că poți,
S-o duci în noapte, printre șoapte
Și sfânt miros de pere coapte.
Durere multă-n asfințit,
Tu, pe cărări! Eu, tot la birt.
Ai adunat, în timp, durere,
Eu, vin cu lacrimi și miere!
Uitate sunt în amintire,
Zile și nopți, puse-n potire,
Multe au fost, lacrimi ce-au curs,
Eu, în desaga ta le-am pus!
Bucurii uitate-n rost,
Tu, cu desaga! Eu, doar un prost!
Ai pus-o jos! Am ridicat-o
Și lacrima, eu, ți-am furat-o.
S-o duc la stele, chiar la lună,
Să stea cu-a mea, o săptămână.
Desfaci desaga, scoți din ea,
Ochii tăi! Privirea ta!
,,- Ce-ai adunat? Ce-ai adunat?",
Atâta știu, c-am întrebat!
Iar tu îmi dai răspuns frumos:
,,-Am adunat tot cu folos!
Și lacrima, și patima
Și dorul meu! Si dorul tău!",
Desaga, azi, o duc doar eu,
Căci e a mea! Și lacrima! Și patima...
Dar îmi va veni și rândul,
Să-nconjur, la pas pământul,
Încet, încet trec peste ape,
Iubiri și vise îngropate.
Ce rost mai are, eu, să vin?
Când între noi e doar pustiu!
Ce rost! Ce drum! Ce drum, cu gropi,
Voi trece, azi, la șapte popi!
Să-mi pună în desagă mir,
Să-mi fie viața dulce pir!
Am să fac nod ca să nu iasă
Și am să duc desaga-n casă!
Acolo am un colțișor,
Cu fericire și cu dor,
Desface-voi nodul legat,
Ca să-mi iau dorul împrăștiat.
Ți-am scris, așa cum ți-am promis,
Că în desagă pun și vis
Și am să pun un gram de vin,
Iubirea-i seacă! E venin.
Voi îngropa desaga mea
Și-atunci, eu, sigur, te-oi uita,
Insă cu lacrima din vis,
Azi, raiul meu, mi l-am deschis.
De-a fi ușor, de-a fi spre greu,
Am grijă, eu, de visul meu,
Un veac, sau două, poate trei,
Vor trece-ușor, miros de tei!
Și tril de pasăre în zbor
Și rouă dintr-un pas de nor,
Toate mă dor! Toate mă dor,
Fur din dulceața viselor...
Da! Viselor le dau tribut,
Azi, voi sfârși, ce-am început!
Voi răscoli-n izvor și-n vis,
După sărutul cel promis.
Vor trece veacuri peste noi,
Va fi și soare! Vor fi și ploi,
Unul vom fi și-n veșnicie,
Ne vom iubi... ani, peste mie!
VASILE BELE
Chiuzbaia, 23 septembrie 2020
Foarte frumos,felicitări !
RăspundețiȘtergere