Profesorul Vasile Leschian mi-a trimis un text de
luat aminte! Care, probabil, are legătură, sau nu, și cu firea românului. Sau
cu educația lui. Pornind de la personajul Bătaia. Care s-a infiltrat și în
frumoasa noastră limbă română.
Nu
spunem că suntem gânditori, ci că ne bate un gând.
Inima
noastră nu pompează, ci bate!
Pantofii
noștri nu sunt mici sau mari, ci scurt – ne bat.
Ca
să urezi de bine cuiva îi spui:
„Bată-te
norocul să te bată!”
Când
pleacă cineva îi urezi: „Cale bătută!”
Laptele
nostru nu-i fermentat, ci e bătut.
În
loc de ghinion, ești bătut de soartă.
Ca
să fii mai credibil, spui: „Să mă bată Dumnezeu!”
În
loc să vorbești degeaba, îți bați gura.
Când
încheiem o afacere, noi batem palma.
Dacă
vezi ceva special, bate la ochi!
Dacă
faci ceva și vrei să continue, bate fierul cât e cald!
Când
nu mai avem chef de ceva, nu ne mai batem capul!
Când
aplaudăm, noi batem din palme!
Când
vorbești mult și fără rost, bați apa-n piuă!
Când
nu înțelegi, bați șaua să priceapă iapa!
Dacă
spui prostii, bați câmpii!
Se poate trage de aici concluzia că asta-i firea
românului? Gânduri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu