de Alexandru Petria
Ţineţi minte nenumăratele scene din filme, în care,
pentru a ascunde un omor, personajele sunt nevoie să ucidă nu ştiu câţi oameni,
cu speranţa că o să se salveze şi adevărul va rămâne neştiut? O moarte se voia
mascată prin alta, într-un şir aproape fără sfârşit. Aşa se întâmplă acum, în
cazul nebuniei cu Covid-19.
Pe această logică, ca să se întreţină isteria, ca în
vechile întreceri socialiste, se inventează în întreaga lume fel de fel de
tulpini ale virusului, una mai agresivă decât cealaltă, care se spune că se
reped asupra omenirii într-un iureş nefast. Politicienii nu-s în stare să
recunoască faptul că au greşit blocând ţările, distrugând economiile şi
limitând libertăţile cetăţeneşti. Cum să-şi asume eroarea, ceea ce ar atrage şi
eventuale răspunderi penale şi civile în numele lor?
Aparent, suntem într-o situaţie aproape fără ieşire,
în cadrul democratic. Tensiunea socială creşte cu fiecare oră, oamenii devin
conştienţi că sunt traşi pe sfoară. Mânia se acumulează. Falsitatea vieţuieşte
în comunicările oficiale, e o mascaradă lipsită de jenă. Spitalele au fost
transformate, din aşezăminte ale vindecării, în unele unde moartea e propagată
pe bandă rulantă.
Să ne oprim la ceea ce este la noi în ţară – suntem
la discreţia golanilor în regimul stărilor de alertă.
În prezent, în loc să relaxeze situaţia, fiindcă
populaţia s-a săturat de covido-prostie, iar restricţiile şi-au dovedit
ineficienţa, cei de la guvernare strâng şurubul. Limitează circulaţia liberă
până la orele 22:00 şi le impun hotelierilor să nu mai cazeze peste 70% din
capacitate. Sărbătorirea normală a Paştelui este în pericol.
Indivizii aceştia nu înţeleg de vorba bună,
raţională şi de manifestaţiile paşnice, ştiu numai de frică, de perspectiva
de-a lua o bâtă în cap. Şi o merită.
Câţi morţi, cu Covid-19, fabricaţi mai sunt necesari
actualului eşafodaj politic, până să se năruie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu