de Gheorghe Pârja
A trecut aproape o jumătate de lună de când a
început războiul Federației Ruse împotriva Ucrainei. Ziua de 24 februarie, ora
5 dimineața, anul 2022, a devenit o bornă tristă, când s-a pus în mișcare
invazia. S-a scurs un timp suficient pentru a ne da seama că mulți dintre
români s-au alăturat cauzei Ucrainei, dar sunt și semeni care nu consideră că
Rusia greșește când ucide și distruge, iar liderul ei nu scapă o lacrimă. Pare
un om fără suflet. Și orice ar face Putin, fostul cancelar german Gerhard
Schroder nu se desparte de el. Îi este devotat trup și bani. Este pentru prima
dată când simt războiul atât de aproape. Nu am cum să admit moartea nevinovată,
alungarea oamenilor din vatra lor, ori ruinarea caselor. Cum să nu fiu revoltat
când văd copiii trecând frontiera prin frig și răbdând de foame. Ce vină au
aceste ființe, care mizează pe un viitor liniștit?
N-am cum să stau calm când se aruncă rachete
ucigătoare și tancurile mărșăluiesc în coloană. Ni se sugerează să fim mai
cumpăniți când îmbrățișăm orbește cauza ucraineană. Eu mă întristez de moarte,
suferință și disperare. Sunt alături de acești oameni năpăstuiți. Dar vedem cu
ochii că, într-un conflict, părțile au partea lor de motivare, firească, dar și
exagerări, ca în vreme de război. Au o față, care caută să convingă lumea, dar
și un revers, care-i încâlcește înțelesul. Mulți susțin că în acțiunea lui,
Putin este atemporal. Adică un fel de rătăcit în această realitate însângerată.
Dacă ne gândim la scopul propus, de refacere a imperiului Rus și dominarea a
cel puțin jumătate din Europa, omul are serioase defecte de viziune. Dar din
punctul lui de vedere, a fost consecvent cu el, și generalii lui, calculându-și
cu atenție fiecare mișcare.
Doresc a spune că invazia rusească a fost pregătită
din timp. Numai că Putin nu a fost suficient de rațional. Cred că și
grandomania l-a orbit. Nu a luat în calcul imprevizibilul. A crezut că
sentimente, precum demnitate, onoare, patriotism, numai la ruși s-ar putea
găsi. A mai visat că armata rușilor va fi primită cu flori în plină iarnă,
evident din partea populației rusofone. Doar că rușii au fost întâmpinați de
populația civilă cu cocktailuri Molotov, cu furie. Cu mâinile goale opreau
tancuri. Și Putin pare împotmolit în propria lui propagandă. A crezut că va
intra pe cai mari în Kiev, o parte a armatei ucrainene va dezerta, va înlocui
actuala conducere cu una loială lui. Nu a fost să fie așa. Strategii ruși nu au
luat în calcul patriotismul adversarilor, o dimensiune mai greu de evaluat. Cu
toată intuiția, generalii și specialiștii ruși nu au luat în seamă
transformarea unui actor de comedie în președinte de țară, cu însușiri cerute
în vreme de război.
Putin a mizat pe un președinte ridicol, care va cere
pacea, ori va fugi în străinătate, lăsându-i lui țara. Cum a făcut un
predecesor de la Kiev. Actorul de comedie, ales președintele Ucrainei, s-a
dovedit, deocamdată, un lider adevărat, dând o pildă personală, care i-a
însuflețit pe ucraineni. A fost subestimată valoarea vremurilor de cumpănă în
istorie, care poate naște conducătorii necesari. Cum s-a întâmplat cu Volodimir
Zelenski. Care se opune cu îndârjire agresorului rus, având un discurs ferm și
cu atenționări față de NATO. Curajul de a chema Alianța în ajutor i-a surprins
pe mulți. Apoi cererea răspicată de a adera la Uniunea Europeană, ocolind unele
proceduri, a făcut din președintele Zelinski un personaj adecvat pentru vremuri
de criză acută. Un admirabil președinte de țară pentru vremi de restriște!
Putin nu a luat în seamă, până la capăt, că
imaginile transmise de pe front, mai ales drama femeilor și copiilor, vor crea
un șoc opiniei publice mondiale. Nici prietenul lui, Viktor Orban, nu a
îndrăznit să neglijeze aceste reacții umanitare. Apoi, Putin nu a luat seama la
o realitate exprimată de istorie. Multă vreme cele două popoare au stat sub
aceeași cupolă a destinului, și-au împrumutat limba și obiceiurile. De aceea
crede Putin că ucrainenii sunt ruși. Nu, Taras Sevcenko este poet de limbă
ucraineană, iar Serghei Esenin este poet de limbă rusă. Pe o față este unul,
iar pe reversul medaliei, cu aceeași semeție, stă celălalt. Teoria liderului
rus că Ucraina nu există ca țară s-a întors împotriva lui. A vrut, și mai vrea,
să o șteargă de pe harta lumii, dar i-a dat un contur mult mai apăsat. O lume
întreagă a aflat că există o Ucraină independentă, invadată de Federația Rusă.
O țară cu o putere militară mai mică decât a agresorului, care a reînviat
onoarea națională. Onoarea ca armă.
Se caută soluții din partea unor puteri, se discută
în timp ce oamenii sunt omorâți, ori alungați din țară. Dar să nu uităm că o
bâtă are două capete! Doamne, dă-le minte și dă-ne la toți pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu