de Gheorghe Pârja
De când cu invazia rusească în Ucraina, am început
să fiu preocupat mai insistent de relațiile istorice între cele două țări. Să
caut surse credibile care să-mi lămurească originea conflictului, iar la rândul
meu, să nu cad în păcatul aproximației, ori al derutei. Aud foarte multe
invenții istorice în legătură cu Ucraina și locuitorii ei. Da, acest război ne
cere luciditate în aprecieri, informații reale și mai ales cumpănirea mai
echilibrată a ceea ce se întâmplă trist și revoltător. După pandemia care nu a
trecut, și-a arătat chipul hidos moartea și deznădejdea ruinelor. Dar cea mai
tristă este lovirea sufletului omului de aceste vremi întoarse pe dos. Devin
sensibil la orice vânt potrivnic, la orice rachetă care poartă distrugere, la
orice vorbă grea, care poate duce sufletul spre abis.
Cum ne apărăm de aceste agresiuni? E nevoie să
învățăm liniștea interioară și prin cunoașterea lumii în care am fost
azvârliți. Așa am cumpărat această carte, cred eu, lămuritoare: „Ucraina și
Rusia. Iubire și ură”, alcătuită de Michael Tchernoff-Horovitz. Sunt documente
și mituri istorice, însoțite de consemnări din presă și din arhive. Da, istorii
controversate. Cartea mai are și o documentare suplimentară, bibliografie
selectivă și analiză comparativă a surselor alcătuite de Lucia Boian. Ni se
confirmă, prin citarea izvoarelor, că rădăcinile conflictului dintre Rusia și
Ucraina sunt adânci. Ele ajung până în Evul Mediu. Deși au avut și un destin
comun, legat de civilizația slavă timpurie, ce se află în Rusia Kieveană,
drumurile celor două națiuni au fost, secole la rând, separate.
Cu două limbi și două culturi, înrudite și totuși
diferite. Ucraina, cu Sevcenko și Rusia, cu Pușkin. După cum am mai scris,
Moscova nu acceptă independența Ucrainei, care nu a reușit să pună bazele unui
stat propriu și stabil. Doar după dezintegrarea Imperiului Țarist, prin 1917,
Ucraina a stat pentru scurt timp pe picioarele ei. A experimentat independența.
Apoi Rusia Sovietică a cucerit-o. Lenin acordându-i o autonomie relativă, mai
ales pe plan cultural, stare întreruptă cu brutalitate de Stalin. Când
represiunea a căpătat forma de genocid. Colectivizarea Ucrainei a fost o grea
lovitură dată țăranilor. De fapt, unul din scopurile colectivizării în Ucraina fusese
declarat în mod oficial ca fiind acela al distrugerii naționalismului
ucrainean, adică proprietatea individuală asupra pământului.
Așa, milioane de oameni din Ucraina au murit de
foame, ceea ce astăzi se cunoaște sub numele de Holodomor. Asta nu au uitat-o
ucrainenii. În anul 2003, Parlamentul Ucrainei a votat o rezoluție prin care
Marea Foamete, din anii 1932-1933, a fost declarată genocid organizat de
autoritățile sovietice. Prin vreme, relațiile dintre cele două țări au fost
imprevizibile. Totdeauna Rusia s-a socotit superioară. Numeroși lideri
sovietici au fost originari din Ucraina: Nikita Hrușciov, Leonid Brejnev, C.
Cernenko, chiar și M. Gorbaciov, pe linie maternă. Hrușciov, în 1954, a
transferat Crimeea de la Moscova sub administrația Kievului. De aceea Putin a
anexat-o. O sămânță mare de conflict.
După dezmembrarea URSS, Ucraina și-a proclamat
independența pe 24 august 1991, fiind unul dintre membrii fondatori ai
Comunității Statelor Independente. Dar Ucraina este o țară împărțită între
vestul pro-european, am fost la Lvov și m-am convins, și estul, mai apropiat
economic și politic de Rusia. Sunt capitole în carte care încearcă să
lămurească cum s-a ajuns la acest conflict ruso-ucrainean, care a antrenat în
joc marile puteri. Sunt și detalii despre dezastrul din primăvara anului 1986
de la Cernobîl, cu toate consecințele lui și implicațiile internaționale. A
fost considerat cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Apoi sunt
studii despre Donețk și Lugansk, și justificarea separatismului din Donbas.
Un portret mai puțin știut este cel al Iuliei
Timoșenko, care a învățat ucraineana după ce a intrat în politică, fiind, ca
premier, întruchiparea dorinței de reformă a ucrainenilor. A fost arestată de
forțele pro-ruse, pe seama ei circulând numeroase legende, dar nu și-a trădat
convingerile. Cartea mai creionează ipoteze că acest război, fără negociatori
credibili, ar avea și un substrat religios. Putin îl critică dur pe Lenin că a
înzestrat Ucraina cu o falsă statalitate. Socotește prăbușirea Uniunii
Sovietice, drept cea mai mare catastrofă politică a secolului XX. Cei
interesați se pot lămuri, din această carte, cu multe episoade din istoria
celor două țări, care au cutremurat, cu război, lumea de astăzi. Se vede
limpede cum prin secole s-au acumulat între ele, când iubirea, când ura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu