Strâmbu Băiuț, ținutul liric al lui Ciprian Coc

 

                                                                                                   de Gheorghe Pârja

În ultimul an, am avut în atenție cărțile lui Ciprian Coc, un autor pe cât de discret, pe atât de împlinit. Fără să facă mare zarvă în jurul scrierilor sale, el lucra la edificiul lor, cu conștiința că face casă trainică din frământările sufletului. Așa a absorbit din realitate acele stări de fapt, pe care le-a convertit în cuvinte bine alese, bine articulate, sortite să caute natura firescului. Care începe să fie adumbrit. Sub această urgență a scris despre păstorit la Botiza, unde s-a folosit de priceperea de etnolog, a scris un Jurnal, un tom în care și-a salvat în scris biografia și un volum de versuri, un raport asupra fericirii și melancoliei. În numele cărții sale cu versuri „REGĂSIRI (poeme mai vechi și noi)”, ne-a invitat în locul natal, Strâmbu Băiuț, să vedem că acolo unde este un trunchi sunt și rădăcini.

Într-o curte cât o metaforă aritmetică, străjuită de două case din Botiza, purtând rânduiala arhitecturii vechi maramureșene, înconjurate de un gard din nuiele, drănițit în două ape, a fost agora în care au venit invitații. Intelectuali și săteni din Strâmbu Băiuț și din împrejurimi. Dar și scriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor din România – Reprezentanța Maramureș, editori din Baia Mare și Târgu Lăpuș. Jos curgea râul, străjuit de pădurea deasă. Cuvântul creștin a fost rostit de preotul satului, Grigore Rodilă. Cei prezenți au păstrat un moment de reculegere întru memoria colegei noastre, poeta Ioana Ileana Ștețco, recent săvârșită dintre noi.

Și a început povestea cărții, pentru care am trecut Rotunda. Câteva fragmente, din cele spuse acolo, le-am reținut pentru cititori. Poetul Gheorghe Mihai Bârlea apreciază că „Ciprian Coc este indiscutabil un poet mai mult decât interesant, profund, semn că exercițiul liricii sale este nu doar rezultatul inspirației, ci și al unei culturi poetice sub supravegherea atentă a îngerului lăuntric.” Poeta Elena Cărăușan: „Evenimentul creat în jurul lui Ciprian Coc, la Strâmbu Băiuț, a fost ca o poezie. Cei prezenți au fost ca un vers din peisajul minunat, în mijlocul căruia am despicat gândurile, frământările și introspecțiile autorului. Am pătruns în intimitatea dialogului dintre poet și îngerul împietrit în timp, am fost plăcut surprinsă de profunzimea trimiterii la cunoașterea și înțelegerea acestei lumi.”

Criticul literar dr. Terezia Filip: „Cea mai reală, autentică regăsire de sine o oferă poezia. În această duminică de 7 august, am constatat aceasta la Strâmbu Băiuț, într-un ambient plin de farmecul rustic și natural al locului, și impregnat de poezia lui Ciprian Coc. El, Ciprian Coc, a găsit soluția la crizele omului modern: singurătate, angoase, stres”. Poetul Nicolae Scheianu a comentat universul liric al poetului, similitudini cu modele poetice consacrate, dar și energia personală a poemelor. La fel, doamna Emilia Anca Ghiduț, profesoară de literatura română în Lăpușul Românesc, a făcut o analiză diacronică a poeziei lui Ciprian Coc. Olarul Vasile Chira, din Cărbunar, a comparat poezia lui Ciprian cu puterea lutului de a se întrupa sub mâna meșterului. Cuvinte de apreciere pe față a avut și editorul Alexandru Peterliceanu, lăudând faptul că poezia s-a întors, prin cei prezenți, în ținutul natal al autorului. Un fapt minunat!, exclamă editorul.

Acolo, într-o geografie poetică mai aproape de cer, am ascultat muzica interioară a poetului în lectură proprie. Poemele lui par o întâmplare, apoi relatarea cade în mit, iar secunda vieții se face durată. În acea agoră lirică am constatat emoțiile sincere ale mamei Silvia, surorii Corina, fiicei Teodora Gina, căreia îi este dedicată cartea, prietenei Hilda, nepoatei Timeea, cumnatului Ioji. Așa, deși ne aflam într-o matcă arhaică, vedeam peste păduri urma îngerului lui Nichita Stănescu. Care s-a întâlnit cu heruvimii locului.

Lansarea de carte de la Strâmbu Băiuț a avut toate datele unei manifestări sobre, cuceritoare și dătătoare de încredere în poezia autentică a autorului nostru.

În fotografie, vegheați de mușcate, de la stânga la dreapta: poeții Nicolae Scheianu, Gheorghe Mihai Bârlea, Elena Cărăușan, Ciprian Coc, Gheor­ghe Pârja, criticul literar Terezia Filip și profesoara Emilia Ghiduț.