Orele Regelui la Strâmbu Băiuț

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Invitat de poetul și etnologul Ciprian Coc în satul lui natal, Strâmbu Băiuț, la prezentarea cărții lui de versuri, am aflat întâmplări cu valoare de noutate. Cum ar fi prezența Regelui Mihai în această așezare. Chiar Ciprian este autorul unui documentar minuțios, realizat pornind de la un interviu cu Maria Coc, bunica lui paternă. Primele, și singurele, fotografii cu Principele Mihai în Maramureș le-am văzut la profesorul Francisc Nistor, pe când era director al Muzeului Maramureșului din Sighetul Marmației. Despre traseul Regelui prin Nord sunt suficiente documente în arhive. La care Ciprian Coc a apelat, susținând verosimilul din mărturisirea Mariei Coc. Un text bine documentat, și argumentat, publică Ciprian Coc în antologia, din acest an, a Simpozionului Național de la Săliștea de Sus.

Așa aflăm în ce împrejurări a ajuns Regele Mihai în partea de Nord a României. Documentaristul nostru scrie că Marele Voievod de Alba Iulia a călcat pentru prima dată pe pământ maramureșean, în Pasul Prislop, în anul 1936, cu ocazia unei lecții de sinteză a Clasei Palatine. A doua oară, înaintea împlinirii vârstei de optsprezece ani, a ajuns în Maramureș, în anul 1939, cu ocazia altei lecții de sinteză. Care erau ieșirile în teren, pe parcursul mai multor zile, ce le făcea Clasa Palatină la sfârșit de an școlar, pentru a cunoaște istoria, geografia, cultura și oamenii locului. Ce era Clasa Palatină? Tatăl lui Mihai a creat la Palat o clasă specială, cu elevi din diferite regiuni ale țării, de diferite confesiuni, din diferite straturi sociale. Clasa avea caracter mixt, civil și militar, integrată Colegiului Național “Sf. Sava” din București. Se urmărea ca școala vlăstarului regal să fie o imagine de unitate națională și simțire democratică.

Viitorul rege cunoștea, astfel, ramurile nației și ținuturile care formează Țara. Un indiciu că Alteța Sa Regală a ajuns în satul din nordul Țării Lăpușului îl constituie o hartă din cartea profesorului Ion Conea, „Un prinț prin țara lui”, în care un cerc se suprapune peste Munții Lăpuș. Ciprian Coc scrie că în dimineața zilei de 12 iunie 1939, lângă poarta școlii din Strâmbu Băiuț, s-a oprit o mașină, din care a coborât Principele Mihai, colegi de-ai lui și aghiotanții. În interviul acordat nepotului, Maria Coc spune: „Regele Mihai era, dar era mai mare ca mine, și era lângă el tri băieți…da, și o mașină și doi bărbați.” În vara anului 1939, Maria Coc avea paisprezece ani. Pe urmașul la tron ea îl descrie ca fiind un băiat frumos, înalt, în costum, cu cravată și cu șosete până la genunchi: „Am stat și m-am uitat tot întruna la el (…) o avut o voce mai deschisă, vorbea frumos (…), cât de frumos băiat o fost!”

Principele Mihai se amuza de porecla fetei – Mărioara ondulata. Apoi, în curtea școlii din Strâmbu Băiuț s-a jucat fotbal. Juca fotbal cu ceilalți copii. „Mi-aduc aminte și acum că cum o râs, că copiii ăștia le-o fost frică când o auzit că-i băiatul regelui”, își amintește Maria Coc. A fost elogiată performanța Princepelui Mihai ca fundaș. Cele trei ore petrecute în curtea școlii s-au scurs repede. Era vremea prânzului și cei aflați în călătoria de sinteză trebuiau să plece. A doua zi, au trecut Pasul Șetref spre Maramureșul Istoric. Tânăra Maria a păstrat în amintire momentul când Regele și elevii palatini au plecat: „Parcă și acum văd că așa făcea cu mâna când mergea…așa lua rămas bun. (…) m-o pupat pe față când o mărs…și așa frumos o loat rămas bun”.

A fost o zi mare pentru satul Strâmbu Băiuț, apreciază Ciprian Coc. Interviul cu Maria Coc (1924-2018), de la care a pornit documentarea, se află în posesia nepotului. Pe mine m-a bucurat că în preocupările lui Ciprian Coc, pasiunea de cercetător al istoriei locului, pe lângă păstorit, a primit o nouă dimensiune. Evocarea lui, susținută și de documente din arhive, este un episod de istorie, ascuns în volbura vremurilor. Da, așa am aflat și eu, cu o lună în urmă, că Regele Mihai a fost la Strâmbu Băiuț

Explicație foto: Primirea Principelui Mihai în Țara Maramureșului. De la Strîmbu Băiuț, deocamdată, nu s-au găsit fotografii.

Strâmbu Băiuț, ținutul liric al lui Ciprian Coc

 

                                                                                                   de Gheorghe Pârja

În ultimul an, am avut în atenție cărțile lui Ciprian Coc, un autor pe cât de discret, pe atât de împlinit. Fără să facă mare zarvă în jurul scrierilor sale, el lucra la edificiul lor, cu conștiința că face casă trainică din frământările sufletului. Așa a absorbit din realitate acele stări de fapt, pe care le-a convertit în cuvinte bine alese, bine articulate, sortite să caute natura firescului. Care începe să fie adumbrit. Sub această urgență a scris despre păstorit la Botiza, unde s-a folosit de priceperea de etnolog, a scris un Jurnal, un tom în care și-a salvat în scris biografia și un volum de versuri, un raport asupra fericirii și melancoliei. În numele cărții sale cu versuri „REGĂSIRI (poeme mai vechi și noi)”, ne-a invitat în locul natal, Strâmbu Băiuț, să vedem că acolo unde este un trunchi sunt și rădăcini.

Într-o curte cât o metaforă aritmetică, străjuită de două case din Botiza, purtând rânduiala arhitecturii vechi maramureșene, înconjurate de un gard din nuiele, drănițit în două ape, a fost agora în care au venit invitații. Intelectuali și săteni din Strâmbu Băiuț și din împrejurimi. Dar și scriitori, membri ai Uniunii Scriitorilor din România – Reprezentanța Maramureș, editori din Baia Mare și Târgu Lăpuș. Jos curgea râul, străjuit de pădurea deasă. Cuvântul creștin a fost rostit de preotul satului, Grigore Rodilă. Cei prezenți au păstrat un moment de reculegere întru memoria colegei noastre, poeta Ioana Ileana Ștețco, recent săvârșită dintre noi.

Și a început povestea cărții, pentru care am trecut Rotunda. Câteva fragmente, din cele spuse acolo, le-am reținut pentru cititori. Poetul Gheorghe Mihai Bârlea apreciază că „Ciprian Coc este indiscutabil un poet mai mult decât interesant, profund, semn că exercițiul liricii sale este nu doar rezultatul inspirației, ci și al unei culturi poetice sub supravegherea atentă a îngerului lăuntric.” Poeta Elena Cărăușan: „Evenimentul creat în jurul lui Ciprian Coc, la Strâmbu Băiuț, a fost ca o poezie. Cei prezenți au fost ca un vers din peisajul minunat, în mijlocul căruia am despicat gândurile, frământările și introspecțiile autorului. Am pătruns în intimitatea dialogului dintre poet și îngerul împietrit în timp, am fost plăcut surprinsă de profunzimea trimiterii la cunoașterea și înțelegerea acestei lumi.”

Criticul literar dr. Terezia Filip: „Cea mai reală, autentică regăsire de sine o oferă poezia. În această duminică de 7 august, am constatat aceasta la Strâmbu Băiuț, într-un ambient plin de farmecul rustic și natural al locului, și impregnat de poezia lui Ciprian Coc. El, Ciprian Coc, a găsit soluția la crizele omului modern: singurătate, angoase, stres”. Poetul Nicolae Scheianu a comentat universul liric al poetului, similitudini cu modele poetice consacrate, dar și energia personală a poemelor. La fel, doamna Emilia Anca Ghiduț, profesoară de literatura română în Lăpușul Românesc, a făcut o analiză diacronică a poeziei lui Ciprian Coc. Olarul Vasile Chira, din Cărbunar, a comparat poezia lui Ciprian cu puterea lutului de a se întrupa sub mâna meșterului. Cuvinte de apreciere pe față a avut și editorul Alexandru Peterliceanu, lăudând faptul că poezia s-a întors, prin cei prezenți, în ținutul natal al autorului. Un fapt minunat!, exclamă editorul.

Acolo, într-o geografie poetică mai aproape de cer, am ascultat muzica interioară a poetului în lectură proprie. Poemele lui par o întâmplare, apoi relatarea cade în mit, iar secunda vieții se face durată. În acea agoră lirică am constatat emoțiile sincere ale mamei Silvia, surorii Corina, fiicei Teodora Gina, căreia îi este dedicată cartea, prietenei Hilda, nepoatei Timeea, cumnatului Ioji. Așa, deși ne aflam într-o matcă arhaică, vedeam peste păduri urma îngerului lui Nichita Stănescu. Care s-a întâlnit cu heruvimii locului.

Lansarea de carte de la Strâmbu Băiuț a avut toate datele unei manifestări sobre, cuceritoare și dătătoare de încredere în poezia autentică a autorului nostru.

În fotografie, vegheați de mușcate, de la stânga la dreapta: poeții Nicolae Scheianu, Gheorghe Mihai Bârlea, Elena Cărăușan, Ciprian Coc, Gheor­ghe Pârja, criticul literar Terezia Filip și profesoara Emilia Ghiduț.