Poetul Sorin Grecu reprezintă o voce lirică ajunsă la maturitate, fiind recunoscută de cititori, precum și de critica literară. De aceea, nu m-am mirat, de faptul că noul său volum de versuri poartă titlul: ”Coborârea în lumină” (Ed. Dota, 2023) și a fost lansat foarte recent în prezența elitei jurnalistice clujene. Volumul de versuri se deschide cu o prefață generoasă scrisă de Ion Cristofor, ce îl definește pe poet, ca ”acest copil teribil al Clujului”, care s-a lansat în anii `80 cu energia unui ”barbar, a unui iconoclast decis să spargă ghipsurile mistificatoare ale oricărui lirism osificat și desuet”. Poetul Ion Cristofor îl recunoaște pe Sorin Grecu ca ”o personalitate profundă și originală, de mare anvergură, o voce reprezentativă a liricii actuale”. Poetul a devenit stindardul generației nouăzeci, contopite, mai târziu, în marea familie a milenariștilor ardeleni. Poet de vocație și de stil, Sorin Grecu îmbină sinergic stilul optzeci cu dematelările gramaticale și provocările metaforelor despicate ale liricii post-decembriste. Voit original, Sorin Grecu anunță apocalipsa ”dulcelui stil clasic” într-o manieră neoavangardistă, în care gramatica nu mai este un suport liric, ci o interpretare de plastic și plastilină a limbajului. Prozodia este arucnată cu infatuare în coșul de ”gunoi al istoriei”, pentru a servi un limbaj înnoitor și totuși peren din punctul de vedere al aritmiilor lirice interioare. ”Coborârea în lumină” este și o reîntoarcere la originar și original a sufletului liric universal. Poetul se vrea un nou Lucian Blaga îmbrăcat în mantia poetului de lumina taborică. Poetul smerindu-se, nu urcă spre cer, ci coboară în catacombele luminii. Este provocarea noului volum de versuri a lui Sorin Grecu. Ușor manierist, Sorin Grecu se desprinde din tautologie pentru a se reinventa, pe el și preajma. Nu întâmplător poetul a devenit un lider al generației sale inițiale, în vremurile cu care a debutat colectiv în colecția ”Alfaa” la Editura Dacia în 1984, împreună cu poeții Gheorghe Achim, Doina Antonie, Nicolae Băciuț, Ioan Pop Barassovia, Octavian-Pavel Boier, Radu Cange, Teodor Capotă, Sorin Orecu, Carol Hârșan, Luca Onul, Dana Opriță, Dora Pavel, Mircea Rostaș, Vasile Sav, Lucian Tamaris, Dumitru Cerna sau Horia Muntenus. Sorin Grecu a devenit un model pentru unii dintre poeții enumerați.
Poetul Sorin Grecu și-a urmat propriul drum,
câteodată lăturalnic, evitând ”colectivismele” lirice pentru a-și șlefui
propriul limbaj și mesajul liric devenit inconfundabil. Sorin Grecu, ca
jurnalist de top în tranziția post-decembristă, a inclus în versurile sale
repere clipe de viață cotidiană, cu ironii sicofante și intenționate
claustrofobii rebarbative. Poetul se joacă atent cu părțile de vorbire și
violează cu inteligență limbajul îmburghezit. Pentru Sorin Grecu cuvintele sunt
un puzzle al propriului eu reconstruit de întâlnirea cu viața. ”Încastrate în
cozonacul de la îngropăciune/stafidele – șiruri de sateliți ai lui Elon Musk”
(Cosmogonie – plecarea mamei). Poetul regăsește resurse lirice din imediat și
imanent și, prin aceste experiențe lirice extreme, le trece transfigurat în
combustia creației pentru a deveni nestemate așezate pe foaia de hârtie din
care să se servească poeții și cititorii plictisiți de filistinismul vieții.
Pentru Sorin Grecu ”Vezuviu este o pedeapsă vintage a lui Dumnezeu”. Realitatea
poetului este filtrată de propriul ochi rănit de o lume imberbă, pe care vrea
să o transforme cu viziuni apocaliptice și fobii ancestrale. Din ”mucegai” se
naște lumina poetică. Ne-a spus-o Arghezi. Poetul Sorin Grecu se menține veșnic
tânăr, iar limbajul liric neoavangardist și tăios, ca o sabie de Toledo aduce
aminte de poeziile lui Alexandru Petria. Autorul a învățat lecția ”semnului
roșu al curajului” în poezia românească. El știe că cei ce îndrăznesc cuceresc
femeia, lumea și ”cireașa poeziei”. Sorin Grecu a atins aripa de înger a
înțelepciunii, că doar coborând în ”lumină” poți să te înalți apoi în
eternitatea istoriei literare. Poezia lui Sorin Grecu este o revelație a sinelui
și o expresie atinsă de epic. ”Coborârea în lumină” este un jurnal liric cu
tente epice despre fecunditatea eului cu imanentul în căutarea
transcendentului, iar graficianul Adrian Grecu le-a surprins minuțios, în
paginile volumului, într-o grafică stelară și o diagramă radială. Poetul Sorin
Grecu scrie ”mai mult în clipe secrete/uneori cu sânge/de cele mai multe ori cu
sentimente” (Cerneală simpatică). Sorin Grecu are trăsături de lider și este
mereu înconjurat de poeți și muze, dar când îi citești cu creionul în mână
poezia vei descoperi mirat un poet singular și originar, care se jertfește
pentru cei care știu ce înseamnă lirismul și singurătatea. El știe clar, cu
noul volum de versuri, că „sfârșitul nu e aici”. De aceea, Sorin Grecu,
asumându-și ”smerenia” lirică prin ”coborârea în lumină”, mai și pozează: ”Cam
astea sunt victoriilor tale/începuturi fulminante ale sfârșitului…” Doar poeții
inteligenți și talentați pot face asta. Sorin Grecu este un poet cu adevărat
epic.
Ionuț
Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu