Cel mai tare se resimte prăbușirea nivelului mediu de inteligență acolo unde comunicarea are un rol foarte important – dacă vă uitați la halul în care arată „presa”, vedeți oglinda imbecilității specifice progresismului.
Sau dacă doriți ceva cu adevărat convingător,
uitați-vă la halul în care arată publicitatea și strategiile de marketing –
între agențiile de publicitate și departamentele de marketing ale corporațiilor
s-a format un adevărat mecanism cheie-broască al prostiei patente.
Așa se face că, deși este atât de clar și atât de
intens probat că invazivitatea mesajelor nesolicitate produce enervare și
repulsie, nicidecum creșterea vânzărilor, niște copii cu școală puțină și minte
și mai puțină, angajați în agenții de profil conduse cu tot atâta lumină,
livrează la infinit astfel de campanii și strategii inepte, iar de pe malul
celălalt, corporațiile, recunoscute ca fântâni arteziene de neputință
intelectuală, continuă să investească în aceste exerciții școlărești de
„noncoformism” idiot al foștilor elevi șterși, ștampilați cu titulatura de
„creativi” în linia încurajării submediocrității care deformează și evaluările
prin „calificative” în locul notelor.
Orice catastrofă naturală sau provocată s-ar
întâmpla, nimic nu mai poate concura dezastrul produs de infiltrarea
corporatismului în cele mai profunde și mai intime straturi ale relațiilor
interumane. Dezumanizarea șabloanelor devenite reguli inderogabile și criterii
de validare până și în familie, nivelarea celor mai vii dintre indivizi până la
integrarea lor în malaxorul uniformității repetabile la infinit, aspectul de
gazon cu iarba tunsă la milimetru pe care l-a primit societatea, astea sunt
fără îndoială cele mai grele nucleare care ni se puteau planta în coaste.
De-aici încolo, orice ni s-ar întâmpla e inferior ca intensitate, absolut
orice.
Limbajul de lemn al comuniștilor era poezie pe lângă
clișeele corporatiste.
În afară de arhivele vremurilor bune, nu mai avem
nimic de pierdut.
Autor:
Anca Radu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu