Undeva, în departare, a rămas o casă mică,
Dar acum, deasupra ei, rotocol nu se ridică.
Fumul des nu se împrăștie, să se piardă iar în zori,
Nicio rugă nu se-nalță-n noaptea plină de fiori.
În fața porții-nchise plâng și inima-mi se frânge,
În van aștept acum, pustiu pe suflet mă apasă.
Tristețea mă cuprinde iar; la cine să ma-ntorc acasă.
11.11. 2023.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu