Acum, e toamnă peste tot, se vede și se simte;
Pădurea s-a împodobit cu galbene veșminte:
Ce arămiu impunător a coborât pe ramuri,
Zeci de nuanțe de mahon se oglindesc în geamuri.
Pe ici și colo, verdele-a rămas, cu stoicism, tenace,
Copacii, toți, s-au pregătit veșmântul să dezbrace.
În adieri, se simte ușor parfum de mere coapte,
De dincolo, din alte lumi, străbat nespuse șoapte.
Cu fiecare frunză, aș vrea să-i dăruiesc poeme,
Să-i împletesc, cu nostalgii, cununi de crizanteme.
