DELIRUL DIN OCHI
Fac piruete printre cuvinte ce dor,
Am stors de lacrimi chiar ultimul nor,
Tăcerea acum îşi caută rost
Mă-ncearcă aceeaşi poveste din vis
Limanu-i departe, mereu indecis
Ascund visul să nu mă mai doară
Declinul cuvântului spus într-o seară.
Cămaşa se rupe pe destinul ce doare
Aşteptând buzele şi-a lor răcoare,
Genunchi de lumină exersând răsăritul
S-a rupt arcul de viață cu tot infinitul.
Ai fost ziua ce trece şi ziua ce vine,
Poate viciul din două destine
O lacrimă stoarsă în plâns fără rost
În farmecul tău poate nici nu am fost.
Gestul tău demodat azi mă doare,
Celula cerească nu mai are răbdare
Ai întins mâna peste arcul de lumi
Framântând delirul ochilor buni.
Multumesc!
RăspundețiȘtergere