de Gheorghe Pârja
Cei cunoscători știu că titlul acestui text are
respirația poetului austriac Rainer Maria Rilke, unul dintre marii poeți de
limbă germană. El, Rilke, a răspuns în scris tânărului ucenic al poeziei, Franz
Kappus, născut la Timișoara, care dorea să afle de la Rilke ce părere are
despre poeziile lui. I-a răspuns printr-o suită de scrisori. Care mi-au rămas
de referință atunci când mă aflu în fața unor tineri cuceriți de vraja
cuvântului. Cum de vreo trei ani sunt invitat la Colegiul Național „Mihai
Eminescu” din Baia Mare, la Cenaclul „Voci eminesciene”, am dus cu mine în fața
tinerilor tocmai modelul prudent al lui Rilke de a da verdicte înainte de
coacerea fructului. Apoi, aceste eleve minunate, prin aspirația spre căutarea
cuvintelor care să le exprime identitatea vârstei căutătoare, mi-au amintit că
și eu, pe când eram elev, am avut parte de spiritul lui Rilke.
Fie că a fost întrupat în prozatorul Alexandru
Ivasiuc, care m-a debutat în revista bucureșteană „Luceafărul”, ori poetul
Gheorghe Pituț, în „România literară”. Gesturi de scriitori consacrați, care au
dat sămânța de încredere elevului care eram. Apoi și minunații mei dascăli
sigheteni. Și nu în ultimul rând colegii de generație, cu care mi-am lustruit
textele. De aceea, le-am stat alături acestor tinere cutezătoare. Apoi poetul Ioan
Alexandru mi-a dăruit cartea lui Rilke – „Scrisori către un tânăr poet” , pe
care a tradus-o, și mi-a rămas până în ziua de astăzi un îndrumar cu vocația
îndemnului pentru cei tineri. Scria Rilke tânărului poet: „Nimeni nu vă poate
sfătui sau ajuta. Nimeni! Nu există decât o singură cale. Cufundați-vă în
dumneavoastră înșivă. Cercetați cauza ce vă îndeamnă să scrieți. Cercetați dacă
această cauză își întinde rădăcinile până în locul cel mai adânc al inimii.”
Eu adaug că, totuși, este nevoie, la început, de un
far ascultător. De asta mi-am dat seama stând în preajma acestor tineri care
luminează fața generației lor. Din care face parte și tânăra poetă Ioana Chiș.
Căreia, astăzi, 17 noiembrie, i-am adresat o scrisoare. Este ziua în care își
lansează spre sufletele noastre al doilea volum de poeme, cu titlul „Parfum
masculin și alte feminisme” (Editura Vremea, București, 2023). Primul volum
l-am citit cu emoția descoperirii unei voci sigure pe temperamentul ei liric.
Despre carte a scris cu încredere, în revista de cultură „Nord Literar”, colega
Raluca Hășmășan. Volumul cinstit astăzi are o energie lirică care ocolește căi
bătute de noua oscilație a poeziei generației Ioanei Chiș. Poemele ei au
devenit clepsidra în care nisipul prețios curge sub veghea meditației, dar și a
căutării. Neliniștile, adică întrebările vârstei, au o dimensiune matură, care
privește cu îndrăzneală povara poemului.
Ce caută poeta? Se caută pe sine, pentru adâncirea
înțelesurilor lumii reale, dar și a celei transfigurate prin cuvânt. Blazatul
om al secolului douăzeci și unu este trezit de un lirism asumat, câteodată
radical, dar și unul pus pe gânduri, care conturează un imaginar pe măsura
întrebărilor vârstei. Metafora, câtă este, întrupează un dramatic prezent al
așteptării. Am decantat în acest volum o rezervă de spirit proaspăt, nesupus
normelor cotidiene, care oficiază poezia Ioanei. Sunt și poeme tumultuoase,
năvalnice și grave, care dau consistență demersului poetic, dar și poeme care
camuflează o inocență rafinată. Ioana face din cuvinte scuturi diafane, însă
ține în mâna dreaptă și tolba cu săgețile care despică aerul din jur. Realul,
sub lupa Ioanei, este urcat în armonia creată de vuietul cuvintelor. Că ochii
poetei, precum ai zugravului, sunt ațintiți asupra unei construcții care
trebuie prețuită și prin culori.
Cât privește titlul volumului, nu este nimic
provocator, este tocmai înțelesul din cumpăna lumii dintre masculin și feminin.
Explică Ioana, la începutul cărții, prin viziunea Virginiei Woolf: „Starea
firească și confortabilă este cea în care cele două trăiesc împreună, în
armonie, cooperează spiritual.” Ioana a optat, pentru decantarea spiritului său
pentru modele admirabile: Nichita Stănescu, Emily Dickinson, Franz Kafka, Jane
Austen. Mirabile pilde spirituale! Mai amintesc și profesiunea de credință care
te-a îndemnat, Ioana, să alcătuiești acest volum: „Am scris aceste poeme cu
dorința de a-mi înțelege lumea, reușind astfel să mă exprim sincer prin
versurile care-mi treceau printre gânduri. Starea contemplării reprezintă ceva
unic, ce-și găsește locul în spatele fiecărui cuvânt.”
Da, Ioana Chiș, eu cred în această toamnă târzie, că
ești pe drumul cel bun în primăvara poeziei tale! Premiul de la Desești, din
acest an, pe covorul de iarbă, sub cerul liric al lui Nichita, este un
argument. Dar vorba lui Rilke: “Totul trebuie să se pârguie până la capăt, și
apoi să fie cules. Trebuie să lași să se desăvârșească orice impresie, orice
sâmbure de sentiment, în sfera ce n-o poate atinge conștiința și să accepți, cu
adâncă smerenie și răbdare, ora de naștere a unei noi clarități.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu