Când va veni declinul

 

Cu mâini invinetite de umblet lung prin ger
Voi reintra în mine când va veni declinul;
Voi cobori sa caut, pierduta-ntr-un ungher, 
Firida unde arde c-un foc nestins Divinul.

Si flacării voi spune: "Fior al caldei firi, 
Joc viu ori sovaielnic de galbena marama, 
Vibrare necurmata, zigzag de pilpiiri, 
Usoara si fierbinte vapaie, te destrama;

Reda nemarginirii fugarul tău mister...
Mereu mai stravezie, mereu mai necuprinsa, 
Prin sure și înalte pustiuri de eter
Desfasura pe hauri o horbota aprinsa.

Deasupra ta, deasupra haoticului drum, 
Cupolele nocturne te-or strejui hieratic;
Iar tu vei fi parfumul lunecator, de-acum, 
Pe-a lumilor întinsa tipsie de jeratic.

Curând, sub faldul umbrei nu vei mai desluși
Nici recea Astartee, nici încruntata Gee...
Doar spuza sidefata in departare, si
În preajma - goana unor naluci opiacee.

Vulturi de flacări, astrii spre tine s-or purta.
Vislirii lor solemne deschide-atunci ferestre
Și bea din plin virtejul stirnit în preajma ta
Cum altadată boarea pădurilor terestre.

Respira, crești mai vasta... în plasma unde doar
O singura navala de nazuinți se-aprinde, 
Asemeni unei mare si lacom protozoar, 
Înmugurindu-ti brate, în noapte le intinde.

Al tău, al tău, cuprinsul intregului dintii, 
Din negura-Andromedii la sorii din Centaur, 
Stapinitoare, soarbe tot cerul, si ramii
Prin marea de funingini navodul plin cu aur.