Ne zgârie istoria, ne amenință, ne roagă:
-Bă, proștilor, luați de la noi părțile bune, nu pe cele rele!
Cu ochii acoperiți de pâlnia mâinii, cu gura căscată, dar mai ales cu prostia din noi, privim spre-o Americă, mereu iluzorie, că ne va da mult mai mult decât dorim.
Devenit obsesie acest lucru ne face să nu ne avem bine cu niciun vecin.
Primim ucraineni în vremi de război și-i plătim regește pe aceștia (cu mașinile lor foarte scumpe) în detrimentul bătrânilor și copiilor noștri, iar ei, „dragii de ucraineni” ne dărâmă bisericile la Cernăuți.
Noi, ai noștri, tac!
De Basarabia... ce să mai zicem? Îmi amintesc cum, într-un moment favorabil UNIRII, în vizita de la București, președintele basarabenilor noștri, Snegur, spunea Moldova, cancerul României, Ion Ilici, îl corecta: Republica Moldova!
De Bugeac, nu se mai spune nimic.
De Cadrilaterul cedat fără luptă, nimic nu se mai pomenește.
În Serbia, în Valea Timocului, românii nu știu să citească și să scrie românește, le este interzis.
De Maramureșul istoric ucrainean, de Transcarpatia Dacia, iar nu se vorbește nimic, ba, românilor din această zonă istorică românească, statul român le interzice acordarea cetățeniei de român.
Avem o conducere de toată mizeria, indivizi odioși, dușmani ai poporului român, care batjocoresc ca niciodată neamul.
Nicolae Iorga spunea: „Suntem singura țară din lume care se învecinează cu același neam”!
Problema gravă despre care nimeni nu vorbește este aceea că războiul Rusia-Ucraina (merge și invers), se apropie de sfârșit.
Rusia va câștiga.
Bine, bine, va câștiga, dar noi, cei care am participat la acest război, nu vom plăti?
În loc să rămânem neutri, să ne vedem de treburile noastre, să ne avem bine cu vecinii, am participat alături de Ucraina la acest război.
Perdanți fiind, nu trebuie să plătim daune de război cum istoria ne spune?
Și nu este normal?
Iar vom da teritorii?
Suntem și sunteți convinși că o Americă războinică (în ultimii 120 de ani nu a avut decât vreo câțiva ani fără război), n-o prea doare-n freză, nici nu are de ce de noi, românii, care ne alegem călăi să ne conducă..
Istoria spune clar că în urma războaielor perdanții plătesc.
Dacă aveam conducători ne(târâtori) și înainte și acum, NU produceam pagube țărilor vecine.
Ne plâng românii de pe teritoriile românești învecinate, noi NU-i auzim, nu vrem.
Județele Harghita, Covasna, Mureș și teritoriul maghiar de pân’ la Tisa sunt pline de cetăți dacice.
A fost nebun Eminescu?
Președinta maghiară și primul ei ministru ne umblă prin teritoriu cum vor mușchii lor.
Momâile noastre nu zic și nu fac nimic.
Dușmanii României de-acum și de când au poposit în Pustă, revendică teritorii românești, momâile noastre tac.
Orban al lor, a avut sânge-n instalații și a mers la „Țar” să-l ajute cu gaze și energie electrică pentru poporul său setos de sânge și teritorii, noi o ținem cu americanii, pentru care ne vor cere câștigătorii războiului din Ucraina despăgubiri de război.
Asta este spaima mea, că pe lângă dușmanii poporului, cei dinăuntrul lui, conducătorii hapsâni, vor veni și pretențiile teritoriale ca despăgubire de război.
Mie îmi este teamă, chiar dacă târâtoarele ce ne conduc spun altfel.
Noi vom plăti despăgubiri de război.
Puiu Răducan
11032024-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu