Nu-i zi de la bunul Dumnezeu în care să nu ni se furnizeze dovezi concludente că oamenii se tot împuținează pe măsură ce populația lumii crește: pe unii (găinari, tâlhari, violatori, criminali, scandalagii, teroriști, torționari) ni-i pune sub ochi presa mereu în goană după senzaționalul la modă, acel senzațional ce pendulează neobosit între dezagreabil și oribil, pe alții ni-i scoate în cale păcătoasa asta de viață.
Dar dacă
pe primii ai posibilitatea să-i ignori (fie sărind peste cele mai penibile
pasaje din presa scrisă, fie ferindu-ți privirea de imaginile etichetate de
știriști ca fiind „cu impact emoțional”), nu la fel stau lucrurile pe trotuar
sau pe trecerea de pietoni, unde gorilele mai mult sau mai puțin tuciurii te
înjură și sunt gata-gata să te rupă-n bătaie pentru că ai curajul să protestezi
după ce nu te-ai lăsat strivit de mașinile lor bengoase, ori în predilectele
cotloane publice ale aflării în treabă, unde indolența și sfidarea birocraților,
la fel ca exasperarea și neputința solicitanților, a atins maxima înflorire cu
neprecupețitul ajutor dat de informatică.
Da, căci
și pentru unii și pentru alții este îngrozitor că astăzi, cu calculatoare
performante pe fiecare birou, evidențele s-au înrăutățit, iar serviciile către
populație urmează calea bătătorită a tărăgănării și așteptării, până ce
proverbiala răbdare românească ajunge să se convertească în resemnare: „Ca la
noi la nimenea”; sau: „Ce naiba poți să faci? S-a schimbat nițel forma, dar
fondul balcanic a rămas același”...
În atari
condiții imoral-birocratice, mai poate să mire pe cineva faptul că, bunăoară,
toate evidențele și statisticile românești postdecembriste sunt mai puțin demne
de încredere decât prognozele meteo pe termen lung? Păi dacă încă nu se cunoște
cu exactitate numărul locuitorilor din România zilelor noastre (este de
presupus că nu se dorește așa ceva de către sforarii politici și uneltele lor
poreclite statisticieni!), atunci e lesne de priceput cam ce harababură
domnește în statisticile oficiale ce privesc situația pe categorii de vârstă și
profesiuni, numărul de școlarizați și de analfabeți (inclusiv aceia cu
patalamale), numărul de bolnavi pe tipuri de boli, suprafața pădurilor rămase
ca prin minune și cea a terenurilor înstrăinate, consumul pe cap de locuitor la
energie, apă și alimentele de bază, numărul de creșe, grădinițe, școli, spitale
și așezăminte culturale funcționale, precum și mulțimea acelora care sunt
lăsate în paragină, numărul în continuă creștere al lăcașurilor de cult și al
șomerilor înregistrați (cu toții dintre laici), că de toți ceilalți are știre
doar Atotputernicul etc., etc.
O să mi
se răspundă că, în pas cu sporirea trebuințelor sociale, evidențele s-au
înmulțit și diversificat (pașapoarte, autoturisme, turiști, importuri,
exporturi) și că toate astea se corectează din mers. Foarte bine, zic eu, dar
aceste tinichele legate de coada modernismului, cu ce-l ajută pe bietul român
strivit de nevoi, taxe și umilințe?
N.B.:
Aflu de pe internet cum neoamenii cu putere de decizie planetară (în principal
ipocriții americani și sculele lor de la O.N.U.) caută de zor soluții pentru
reducerea populației globului cu...90%! Asemenea soluții există. Totul e ca
păpușarii mondiali să le pună în funcțiune la turația lor maximă: conflicte
militare, foamete prelungită, îmbolnăvirea pe capete cu alimente și băuturi
intens chimizate, uciderea oamenilor sănătoși cu vaccinuri obligatorii și a
bolnavilor cu medicamente contrafăcute etc. Citind atari grozăvii, îndată te
întrebi dacă unele epidemii nu sunt provocate precum crizele
economico-financiare și dacă atacurile teroriste nu sunt dorite, poate chiar
încuviințate taman de aceia care, după consumarea lor, varsă lacrimi de
crocodil. Nu cred că prin mijloacele lor ultraperfecționate de supraveghere și
prin agenții lor infiltrați peste tot, inumanii cârmuitori ai planetei nu au
știre din timp de asemenea intenții și nu posedă mijloacele prompte pentru
neutralizarea lor...
Sighetu
Marmației, George
PETROVAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu