Prietenia, tainică minune
Lăsată pe pământ de Dumnezeu,
Prietenu`-ți va fi nu doar cu nume
Nu-ți e prieten cel care te lasă
Atunci când ai nevoie de-ajutor
Și care-n drumul lui parcă nu-i pasă,
Că-n ochii tăi sunt lacrimi care dor.
Dar cel ce va simți la fel ca tine,
Va auzi oftatul fără glas,
Te va-ntreba dacă ți-e rău sau bine
Și va porni spre tine-n grabnic pas.
Prieten ți-e acela care râde
Sau care plânge-atunci când plângi și tu,
Nu cel ce are-n ochi priviri mai hâde
Și falsul zâmbet care-i e atu.
Aș vrea din suflet să fim toți prieteni,
Să fim mai buni, să fim mai săritori,
Atunci când greutăți lovesc cu pinteni,
Iar unii dintre ei sunt doar actori!
Autor: Aurelia Oancă
30.07.2024
Foto: imagine internet
Toate reacţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu