La mulți ani binecuvântați Olimpia MUREȘAN!

 

NIHIL SINE DEO

(Sub acest semn vom izbândi!)

Poza unui copac

cu trei ramuri-

Una puternică

înfiptă în pământ.

De la mijloc

se ramifică

în trei.

Două par

două brațe

paralele cu pământul.

 

 Trunchiul

merge sus

spre cer.

Cer albastru

pur.

Verzi sunt frunzele

pe ramuri.

Albastru e cerul

senIn.

Tatăl, Fiul, Sf. Duh-

Amin!

 

 

FERICIREA

 

Fericirea-i floare rară

pe pământ nu-i drum spre ea

numai o carare-ngustă

ce cu greu se poate afla.

Și ca să afli cărarea

trebuie să te silești

cu adâncă umilință

poarta-i strâmtă, dar o găsești!

Și nu-i scurtă trecătoare

fericirea ce-o găsești

când ascultător și sincer

pe-al ei drum cu drag pășești!

Și-apoi fericirea care-o afli

dragul meu,

nu-i aicea-n lumea morții

că e-n Cer la Dumnezeu!

 

VERS...

 

Eminescu-: „La ce statornicia părerilor de rău/ Când prin această lume să trecem ne e scris/ Ca visul unei umbre și umbra unui vis?”

 

Doar un vers, numai un vers

Să-l mai scriu și eu din mers

Într-a lumii panoplie

La ce-o să-mi folosească mie?

A lui Grigorescu artă

Încântatul „Car cu boi”

Oare va mai fi și pentru „voi”?

Amintiri din trecutul viu

Ce prin hartă îl mai știu?

Verdeață multă, păduri vii

Vor mai fi oare, „vor mai fi”?

 

 „Satul românesc” rămâne

Vis de aur, măi, române?

Legea strămoșească cere

Să stăm liberi în tăcere?

Mândru(i) de a fi român(i)

Fără teamă de stăpân(i)?

Cu credința-n cele sfinte

Vom merge „Tot înainte!”

Să ne salvăm sufletele

Câmpia, casele și vitele!

 

 

TOACA

 

Toaca este simbol al trâmbiței îngerilor (când va veni Dumnezeu să ridice lumea)

Toaca bate colo-n deal

ani și ani de zile,

chemând la rugăciune

în sărbători creștine.

Să faci, o, Iisuse,

din sufletul meu-

vioară divină

să cânte mereu!

a TA înălțare

spre cerul senin

acorduri măiestre

în plan divin!

Să faci, o, Iisuse,

din inima mea

o stea minunată

să arzi TU în ea!

Să-ncânte văzduhul

cu lumina ei

prin mii și mii de raze

și scântei!

Să faci, o, Iisuse,

din gândul meu lin

un bucium ce străbate

al cerului plin.

Cuvântul și sunetul duios

să se-audă-n cer maiestos!

 

CĂLĂTOR ÎN LUMINĂ

 

Mai păstrez încă umbra privirii tale

Într-o clipă de dor trecătoare

Revăd poarta zâmbetului

La atingere

Pitic de lumină.

O clipă de veșnicie

Într-un colț de lacrimă.

„-Dac-ai vrea tu!...” floare albastră...

Rămân uimit, nedumerit

A fost iubire, n-a fost...

Și tăcerea-i un răspuns!

Norii acoperă lumina,

Timpul trece nemilos.

Pe o undă de vânt.

Pe o creastă de val,

Printr-un bob de lumină

Pe o rază de crin

Sufletul a prins aripi/a simțit/ a văzut

A sosit pe neașteptate

 cea mai frumoasă floare

Fericirea!