De-ale de-odinioară...

 

Într-un alt vers m-am întâlnit cu tine.

Printre două lacrimi ne strigam

și-n cântul ciocârliilor de miercuri,

în brațe ne strângeam, ce ne strângeam!...

 

Ce-mi trebuie dușmani, dacă te-am pe tine,

putam să-ți spun cu ani în urmă?

A trebuit să mă înec adânc în mine,

doar trebuia plătit cumva...  diurnă.

 

Un cârd de gânduri forfotesc șovine.

Ce bine și frumos a fost odată!...

Siberiile-s colectate-n dulci ruine,

dar oala n-o plătește cine-a spart-o.

 

Puiu Răducan

16092024-B. Olănești