Etapa a șaisprezecea
A debutat pe malul Dunării de Jos, la Galați, unde echipa locală a primit vizita oropsitei la liga a II-a, Botoșani.
Dorinel, „mama răniților”, nu se dezminte, face ce a învățat în ultimul timp, dăruiește puncte. Aici, la Galați se vine ca la moaște. Se pupă mâna lui Dorinel și se pleacă acasă cu punct sau puncte. În 90 de minute să nu se șuteze decât singură dată la poartă (fiecare echipă) este suficient ca fotbalul să fie nul.
La București, noua surpriză a campionatului, Dinamo, s-a poticnit și ea acasă cu granzii Clujului. Ei, granzi... a fost dată, acum o echipă de anonimi, ca joc. Mimează fotbalul și trăiesc din amintiri. CFR este o fostă echipă bună care într-adevăr nu se făcea de râs cât și când juca. Acum... fosta-i LELE... cine-ai fost.
Dacă în aproape 15 etape fotbalul nostru a produs vreo 44 de meciuri nule, aproape 3 pe meci, concluzia este clară, avem un fotbal nul. Nul cât toată conducerea Federației, a Ligii, a antrenorilor, arbitrilor și jucătorilor. Și cum să mergi înainte cu nulități?
La Iași, Politehnica a făcut pe dracu-n patru să piardă. Și când vrei asta, iată că și poți. Se pare că acestei echipe nu-i plac locurile de sus și dorește să coboare cât să n-o mai poată salva niciun Săndoi.
De Sepsi, echipa oaspete, nu se poate spune prea multe, decât că a fost ajutată de gazde să câștige.
După un joc care nu emite pretenții, clona din Craiova a reușit să câștige, în sfârșit, cu echipa din Sibiu, cea care se grăbește să retrogradeze. Jocul de la Craiova a fost foarte slab, un joc din subsolul subsolului...
Cireașa de pe tortul serii fotbalistice a fost pusă de meciul Rapid-UTA cu cei doi antrenori despre care se vorbește prea mult. Discuțiile despre antrenorii acestor echipe au trecut în fața jocului celor două formații. A fost un meci de luptă, un meci echilibrat. S-a ajuns până-ntr-acolo încât să nu mai intereseze meciul pentru că „se face coadă” la declarațiile celor doi antrenori. Parcă mai multă meserie s-a văzut în jocul echipei din Vestul țării.
Dacă cineva ar fi văzut jocul, fără cele două goluri rapidiste, ar fi spus că cel mai bun rezultat ar fi fost un meci egal.
Campionatul începe să se așeze, surprizele de până-acum se potolesc, își pun mâna pâlnie la ochi și privesc spre zona fierbinte din Sudul clasamentului.
La vară va fi cald.
Slobozioara ce ia pe mere, dă pe pere. Greu de înțeles acest comportament oscilatoriu, dar Farul trebuie și ajutată. A fost și va fi ajutată, altfel... regele pleacă din țară și ce ne facem?
Cum ne-ar mai ajuta fiul regelui la calificări și șlefuit bănci?
La Cluj, Universitatea a jucat atât de prost încât FCSB să poată lua trei puncte. Se vede clar cum aerele înalte nu priesc anumitor echipe. De-o ține tot așa, echipa clujeană va coborâ după Dorinel Munteanu.
Asta este, avem un fotbal de toată minunea. Treptat, treptat vechile deținătoare ale locurilor fruntașe vin la locul lor și asta pentru că li se face loc. Jocul Universității Cluj din această seară este o definiție a mediocrității în care zacem. Și asta la toate domeniile de activitate, fotbalul nu putea să nu se-nscrie la coborâșul societății.
Mare concurență pentru zona retrogradării. Se bat echipele pentru retrogradare ca niciodată parcă. Și echipa din Buzău concurează pentru așa ceva, dovadă că azi a reuși să ia bătaie acasă de la vecina de județ, Petrolul din Ploiești.
Nebăgată-n seamă de nimeni, Petrolul își face jocul, chiar joacă și este favorită la locul doi.
Puiu RĂDUCAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu