joi, 21 noiembrie 2024

POEZII de PUIU RĂDUCAN


Prada

 

Sunt o pradă a vieții normale

și n-am pierdut timp doar prin biserici.

Mi-am colindat trupul pe deal și pe vale,

fără să dau ascultare la clerici.

 

Mă urcam în pomi după fructe,

iar șarpele urca să mă muște.

Dorea nebunul din mine să-nfrupte

și nu era nimeni să îl împuște.

 

Șarpele se-apropia foarte mult.

Se auzeau privirile cum se ciocnesc.

Eram o pradă a vieții, nu demult,

iar ochii și-acum se privesc.

 

Viața mă trage mereu de zăbală.

Sunt prada ei, un cal oboist.

Și dacă plec, ce-i mare scofală?

Umpleți paharele, ciocniți, sunt pregătit!


Noaptea cu ochii-nchiși

 

În noaptea cu ochii închiși când Luna cu cornu-ntr-o parte își căuta fratele Soare, am fost jefuit.

Un jaf la drumul mare.

Până și inima mi-a fost furată.

Am dat o raită prin târgul de vechituri și consignații.

Nimic.

La o tarabă, într-o paporniță, îmi văd inima prigonită. Mi-o furase o doamnă care nu era a mea și pe deasupra mai avea și domn la domiciliu.

Cum să stea două inimi într-o casă, mi-am zis?

-Ia… hai acasă, m-am răstit la ea!

Nu vezi că sunt gol?

Prin desișul chel al nopții mi-am recăpătat pierderea și am plecat în căutrea unei doamne căreia să-i dau în păstrare inima obosită foarte.

 

20112024-Severin

 

Tăcerea

 

Deodată printre copaci a răsărit tăcerea și pădurea a adormit.

Întunericul m-a privit drept în ochi în timp ce îngerii culegeau cocorăi.

Poiana din Sudos dormea și ea.

Un pui de somn a picat în genunchi în ceașca de cafea.

Dimineața se trezise.

Ierbii îi venise dor și poftă de coasă.

 

Puiu RĂDUCAN

21112024-Severin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu