Terasa cu tei
Sub cerul parcelat de frunzele teilor poţi să gîndeşti la lumină.
Cerul şi-a înclinat unghiul ori fiinţa şi-a modificat felul de a o percepe?
O cămaşă prea strîmtă ne înfăşoară sufletul, inima bate altfel
Ochiul devine mai însetat. Lumea se-ntoarce-năuntrul fiecăruia
Adesea,în loc de răspuns, înghiţi în sec absorbit de jocul ei
Doar ochiul rămîne deschis
Fiecare anotimp ne-o dăruieşte în felul său
Dar toamna atinge amplitudinea
Ajunge să rosteşti lumină de toamnă şi-ai declanşat începutul unui
poem
Cînd apele curg înseninate în lumina lor e măreţia norilor83
Ochiul înrourat de lumină nu se mai satură.
Lumina asfinţitului e ca o brînduşă în mîna unei fecioare.
Firul de iarbă se apleacă docil şi adoarme.
Beat de imagine este ochiul şi inima sprintenă.
Drumurile se golesc în linişte, cîmpurile adorm în strigăt de păsări
Atunci,neostenitele mîini, pornite în fagurii zilei
Deodată cu rîndunica, se opresc.
Ajuns pe o colină zăresc pentru prima oară oraşul.
Acea imagine o port cu mine mereu şi de atunci
Mi-am dorit să ajung deasupra să pot deveni
Pavăză pentru odihna luminii.
Dincolo şi dincoace de ziduri se perpetuează viaţa.
Sabia îngerului
Lîngă tufa de corn
Înfloreşte sabia îngerului
Viţa de vie cu bobii mărunţi
Operă de ploi şi de vînt
Albastră e sabia îngerului
Ca un colţ de cer primăvara
Cu grijă să ne apropiem de ea
De floarea sfîntă
Şi binefăcătoare
Ea nu este nici gladiolă
Este un dar
Sabia îngerului din grădina
Copilăriei cu genunchii juliţi
Cu picioarele goale
Plină cu bobi de rouă ca
Nişte mărgăritare în miezul
De vară e sabia îngerului
După tufa de corn
Floarea sfîntă a copilăriei.
Sub creanga de măr
Ce gînd să întîmpine forma purităţii-în care
Se alcătuieşte substanţa pămîntului
Să bucure deopotrivă lumina ochiului şi
Cugetarea inimii?
Zăpada aşternută la rădăcina pomului
Petrecută prin vasele capilare
Se întoarce să întîmpine văzduhul
Iată semnul materiei, vestitorul intrării în primăvară
Pentru că sîntem în zodia regenerării pămîntului
Creanga de măr s-a împodobit cu petale
Ca un strigăt de victorie al substanţei:
Am ajuns,am înflorit. O floare de măr în mâna
Care a sădit pomul veşniciei într-un pământ pe măsură.
Vin florile de măr să vestească rod pentru alt anotimp
Vin să anunţe fructul de mine pe care
Gurile îngereşti ale copiilor să-l încerce.
Vin să lumineze ferestrele sufletului. O nouă măsură
Pentru un început de speranţă aşa cum sîntem
Dintotdeauna sub cerul patriei.
Intraţi în proaspătul anotimp,schimbîndu-ne veşmîntul
Aşa şi pămîntul se îmbracă în altă haină
Însă albul florii de măr unde s-ar potrivi el mai bine decît
În acest loc al speranţei inimii noastre.
Floare de măr din petalele bătrînilor
De pe obrajii mamelor şi copiilor noştri
Floare de pe umărul mireselor.84
Iată semnul purificării pământului
Răstignirea pe aripi nepămîntene
Pe dealurile şi livezile lumii
Ce lumină venită din substanţa pământului…
Pentru că zăpezile se petrec în floare
Apoi în fruct auriu să umple casele cu luminile lor
Ca într-un pom de Crăciun.
Ne vom întoarce gîndul şi inima la mâinile care vegheză
Ca floarea să-şi intre în rost
Laudă vouă lumină de primăvară şi floare de măr
Că ne amintiţi sensul trecerii dăruindu-ne
Aceşti ghiocei ai văzduhului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu