Cele două crize politice au apărut în urma eșecului alegerilor prezidențiale și a rezultatelor de la parlamentare. Percepția corectă a evenimentelor necesită câteva precizări.
La alegeri a luat parte electoratul român din țară
și diasporă, nu au votat contra cost influencerii putiniști, trumpiști și nici
soroșiști. Cei care au mers la vot cu mânuța lor au introdus buletinul în urnă.
Fără să aibă legătură cu neomarxismul promovat artificial de globaliști,
alegerile s-au bazat pe un principiu lansat la începutul secolului XX de
adevărații marxiști. Necunoscut generațiilor tinere, conceptul spune că, în
societate, după acumulări cantitative au loc salturi calitative, ce deschid
națiunii noi direcții de evoluție. Prin mijloace pașnice, se produc cu ocazia
alegerilor libere, iar cele violente presupun lovituri de stat, revoluții,
războaie. Iată că, nici după 35 de ani, nu a fost definit cu exactitate
statutul evenimentelor din decembrie 1989. Ce a fost revoluție sau lovitură de
stat? În cazul alegerilor recente, acumulările s-au identificat cu un vechi
conflict apărut în primii ani ai democrației între societate și clasa politică.
În speranța că alternanța la putere va aduce bunăstare, dreptate și echitate
socială, de fiecare dată conflictul a fost aplanat cu ocazia alegerilor,
îndeosebi a celor parlamentare. Degeaba, de la o legislatură la alta, conflictul
s-a extins, s-a maturizat și la recentele alegeri a răbufnit sub forma votului
antisistem aplicat ca o corecție alianței PSD și PNL, aflată la putere. Din
cauza scorurilor modeste obținute la parlamentare și a scoaterii lui Ciolacu și
Ciucă din competiția prezidențialelor, cele două partide au pierdut un număr
însemnat de parlamentari. Numai că regula procentelor și frica altor partide de
ce va urma la anul le obligă să rămână la guvernare. Eu cred că pentru cele
două crize politice și imaturitatea democrației, din ecuația vinovăției face
parte și poporul. Care, prin deciziile luate, nu întotdeauna are dreptate.
Electoratul a știut că poziția dobândită de un partid pe scena politică după
alegeri depinde de numărul alegătorilor participanți la urne. Într-o aritmetică
simplă, votul dat de 50 sau 100 de alegători în beneficiul unui partid are altă
greutate. În ideea că, la numărătoarea finală, fiecare vot contează până în
preziua alegerilor, liderii partidelor i-au îndemnat pe alegători să meargă la
urne să voteze după cum cred de cuviință. Mesajul nu a fost recepționat de
urechea a 48% din alegători, astfel că procentul participării la urne de 52% a
fost identic cu cel de la prezidențiale. S-a votat cu nepăsare, fenomen ce a
demolat optimismul analiștilor politici, previziunile sondajelor de opinie și a
confirmat că la prezidențiale sancționarea lui Ciolacu și Ciucă a fost inutilă.
Chiar dacă avem motive de nemulțumire față de prestația politicienilor,
problema votului antisistem nu se rezolvă stând acasă la televizor. O prezență
masivă la urne ar fi consolidat sau modificat configurația noului parlament și
guvern. Nu era exclus ca un partid proeuropean sau suveranist să întrunească o
majoritate parlamentară de cel puțin 51%, încât să poată forma singur guvernul.
Partidele proeuropene și suveraniste au probleme cu percepția realităților din
societate. Primele afișează apartenența, dar în sectoarele vitale ale
societății nu adoptă măsuri reformiste și funcționale ca în țările UE. În
sănătate, educație, justiție, nimic nu s-a schimbat. La rândul lor,
suveraniștii uită că intrarea României în UE s-a făcut condiționat, cam în
genunchi, nu în poziția verticală. România are nevoie de UE, dar și reciproca
rămâne valabilă. Revenind la alegeri, istoria confirmă că pluripartitismul
nelimitat, alianțele politice și guvernele născute cu forcepsul erodează
democrația și încetinesc evoluția societății spre progres. La fenotipul
(arătarea) noului Parlament nu vreau să mă gândesc: circari, scandalagii,
măscărici și analfabeți fără număr. Unele doamne și domnișoare, în loc să
gândească legi, mai bine s-ar apuca de videochat. Indiferent de coloratură,
noul Guvern va fi de sacrificiu. Câtă vreme economia nu merge și trăim pe
datorie, alegeri anticipate pot fi organizate lunar, iar haosul, scandalurile
din politică vor renaște din propria cenușă. Prin urmare, acumulările
cantitative nu vor duce la salturi calitative, așteptate de la recentele
alegeri. Anul viitor, criza economică va bate la ușă, dar nu și pentru aleșii
vechi și noi din structurile statului. Ar mai fi multe de spus, dar vin
colindătorii și trebuie așteptați cum se cuvine. Sărbători liniștite, beți
mâncați și vă bucurați! Că la anul care vine nu se știe, va fi rău sau va fi
bine.
Autor:
prof. Vasile ILUȚ
Sursa: Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu