Se afișează postările cu eticheta Stefan Jurca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Stefan Jurca. Afișați toate postările
miercuri, 14 ianuarie 2026
joi, 4 decembrie 2025
Gânduri literare la sfârșit de an
Ecoul cărții mele Alte poeme uitate, editura Grinta 2024, deși nu am
lansat-o cu tam-tam a avut cinci consemnări în presa literară: Apostrof,
Tribuna, Nord Literar, Vatra Veche și Napoca News, de la Oana Goia, Irina
Lazăr, Gheorghe Pârja, Christian W. Schenk până la Gelu Dragoș. În anul
2025 am apărut în două antologii: Poeme pentru Caiete Silvane, 2 și Poemele
Transilvaniei gândită de Irina Petraș .
Scriitorul Al . Florin Țene m-a introdus în Ziariști și scriitori, volumul III, ed.
Napoca Star.
Deci la sfârșit de an ar trebui să fiu într-o stare de învingător. Sunt lucruri
care nu mi-au reușit, totuși. Sper ca la anul care vine să pot scrie că am reușit.
La mulți ani !
ȘTEFAN JURCĂ
Ștefan Jurca - scurtă biografie
Nascut la 01 iulie 1949, in Salajeni, comuna Sebis, judetul Arad.
Liceul la Sebis, este 3 ani student la Politehnica din Brasov, pe care o
paraseste in 1970. Urmeaza cursurile de zi ale facultatii de Stiinte economice
din Timisoara (1973-1977), dupa care este repartizat economist in Baia Mare.
Parintii: Stefan si Mariuta. Este casatorit, are 2 copii.
Publica poezii si proza, articole si interviuri in presa locala, in revistele
Familia, Luceafarul,
Tribuna, Archeus, Nord Literar, Calendarul Maramuresului, Informatia zilei, Graiul
Maramuresului, Viata Romaneasca, Citadela, Verso.
Debuteaza in volum in anul 1997 cu Peretele cel mai iubit, ed. Gutinul.
Urmeaza: Poeme uitate, boeme regasite, ed. Cybela, 2000, Papusa de rumegus, ed.
Risoprint, 2004, Pagina de garda, ed. Dacia XXI, 2011, Caiet bibliografic
aniversar. Stefan Jurca.
Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu".
Este comentat in volumele: Geo Vasile-Proza romaneasca intre milenii, Casa
editoriala Odeon, 2001; V. R. Ghenceanu - Dreptul la singuratate, ed. Proema,
2001; Ion M. Mihai - Scriitori din
Maramures, ed. Limes, 2003; Ion M. Mihai-Lecturi sublimate, ed. Dacia, 2005;
Augustin Cozmuta-Punct critic, ed. Risoprint, 2004;L. Temian, O. Marinescu, A.
M. Brezovszki-Autori maramureseni, dictionar bibliografic, ed. Umbria 2000.
"Oameni de seama ai Maramuresului. 1700 - 2010. "Autor Vasile Iuga de
Saliste, editura Dragos Voda, Cluj Napoca, 2010. Anca Goja - Convorbiri cu
elite, ed Proema, 2011
Volumele publicate au fost premiate la Cartile anului in anii : 1998, 2001,
2005. In anul 2006 primeste premiul special acordat de Fundatia culturala
Archeus(Baia Mare - Ocolis, 8-18 iulie 2006)
Au mai scris despre cartile sale: Alex Stefanescu, Ioan Moldovan, Petru M. Has, Ion Burnar, Gh. Parja, Grigore Ciascai, Ananie Gagniuc, Gelu Dragos, Catalina Latu, Adriana Placinta, Nicolae Scheianu, Dumitru Rusu, Dumitru Fanateanu, Nicolae Petricec, Anca Goja, Nicoara Mihali.
A realizat interviuri scrise si publicate cu: Mihai Olos, Ilie Camarasan, Iosif
Balla, Iosif Hamza, Mihai Pamfil, Nicolae Suciu, cu poetii: Mihai Cupcea,
Claudian Cosoi, Ion Burnar, Ion Bogdan, Ion M. Mihai, Ioan Marchis.
A fost intervievat de Adriana Placinta, Nicolae Scheianu, Maria Garbe, Anca
Goja. Interviurile s-au publicat in Interferente, revista liceului Vasile
Lucaciu, Glasul Maramuresului, eStrada, Informatia zilei de Maramures, Graiul
Maramuresului.
Este membru fondator al Asociatiei Scriitorilor din Baia Mare, redactor asociat
al revistei Nord Literar.
"Stefan Jurca poseda secretul povestirii ce dezleaga, fie si pentru o
clipa, viata de povara tacerii, fapte anodine declansind prin rememorare taria
sau cainta unei vieti. Se moare imprevizibil, absurd, personajele vin de undeva
si se disimuleaza in anonimatul provinciei, in taina si suferinta
provizoratului."
Geo Vasile-Proza romaneasca intre milenii, pag. 155
"In privinta artei de inspiratie si de investigatie, Stefan Jurca nu este
nici rural, nici citadin, in exclusivitate, preferinta sa mergind, se pare,
spre zonele de contact ale unui mediu social surprins in dinamica lui istorica,
cu dislocari dramatice, surprinse mai ales la nivelul fiintei
individuale".
Augustin Cozmuta-Punct critic, pag. 162
"Aparent se creaza impresia ca prozele sint scrise cu usurinta, cu
nonsalanta chiar, dar sin context si din subtext rezulta ca fraza este indelung
elaborata, ca nici un cuvant nu este pus la intamplare, ca se mizeaza numai un
fel de detasare de text."
Ion M. Mihai- Scriitori din Maramures, pag 227
"Stefan Jurca foloseste cu pricepere si grija cind stilul direct , cind cel indirect liber, aici distingem dialogul sprintar ori taios, dincolo monologul sau monologul interior. Alteori personajele insele comenteaza alte personaje - forme intermediare intre replica si reflectie, caracteristice anumitor autori din perioada buna a prozei romanesti."
V. R. Ghenceanu - Dreptul la singuratate, pag 88
"In cea de-a patra carte a sa, scriitorul readuce in actualitate
problematica anilor 70, cu absolventi de facultate repartizati "in
productie" in diverse centre muncitoresti din tara, trimisi acolo sa
construiasca socialismul si "sa ridice socialismul pe cele mai inalte
culmi". Cartea este, de fapt, un rechizitoriu facut unei societati inchistate
si lipsite de perspectiva facut de catre niste tineri sacrificati pe altarul
unei ideologii mutilante".
(Nicolae Scheianu )
Agentia de carte, 18 ianuarie 2012 - Pagina de garda de Stefan Jurca
Mai este prezent in plachetele "Amfore", Arad, 1968, pag 121, Cuvint
inainte - Stefan Augustin
Doinas; "Caietele Maiastra", Baia Mare, 1982, redactor Ion
Bogdan, pag. 155; "Groapa cu (a)muze" parodii de Lucian Perta, pag.
126, cuvint inainte Victor Cublesan, Noul Orfeu, antologie de poezie romana
contemporana. "O antologie a poeziei maramuresene, de la poezia populara
pana in 2009", alcatuita de Nicolae Scheianu Pauna, ed. Ethnologica, 2010,
pag. 218-220, cu un studiu introductiv de Augustin Cozmuta.
vineri, 24 octombrie 2025
Într-o după-amiază, cu Mihai Olos
- Undeva, recentul laureat al premiului Nobel pentru literatură, Gunter Grass scria că literatura trebuie să fie subversivă. Constat că, în genere, așa și este.
Oare de ce, cînd există oamenii politici ?
- Pentru că aceasta este condiția artistului, de altfel decît ceilalți, chiar dacă ceilalți sunt tot artiști. Este domeniul cel mai propriu pentru adeverirea dictonului “ imitația nu are valoare “ . Este creație, iar nu compilație.
- Goethe, Tolstoi, Sadoveanu, să zicem, eu cred că n-au căutat să fie subversivi și,totuți, sunt valori importante ale literaturii. Să existe oare o modificare de judecată a literaturii în funcție de evoluția lumii?
- Nu ai ales bine termenul subversive, era mai potrivit spus adversiv, cu sensul de împotrivire pe față, iar nu lucrare secretă de împotrivire.Împotrivirea vine și din momentul istoric al stăpînirii dintr-o epocă. Artiștii nu aun a fi stăpâniți de nimeni.Am văzut o fotografie de început de secol, regele Spaniei - pe rege nu mai știu cum l-o fi chemat, probabil tot un Filip - și arhitectul Antonio Gaudi, care a lăsat opere nemuritoare la Barcelona : Parcul Guel, minunatele lui case și biserici, Sagrada Familia care se restaurează și,concomitant, se construiește încă. Arhitectul îl întrecea în majestate pe rege.
Adă-ți aminte limitele interioare despre care Domnul Noica spunea că sunt
Mai durereoase decât orice limite exterioare. Nimeni, decît Dumnezeu, prin
Propria-iconștiinșă,nu-i poruncește artistului. Mai poate și muza, ea îl inspiră,dar nu-l silește.Voind să nu fie ca nimeni, artistului nu are nimeni a i se împotrivi. Eu sunt regele Mihai Zero. Oamenii politici? – lingușitorii și tiraniisituațiilor.
- Vroiam să mă limitez numai la literatură, însă am ajuns de la cuvânt la formă și imagine. Cum vede Mihai Olos lumea după autoexilul german?
- Cu lupa, cu luneta... mai ales că acolo am pus, pentru prima dată și ochelari. Ca pictor este este un inconvenient radical. Cînd desenezi prin ochelari cu totul este curgerea sufletului tău în privire, în mîna desenatoare, decât cu ochiul natural. Se modifică toate, slăbirea vederii este mai tulburătoare decât căderea dinților pentru artist. Nevinovații ochelari răsucesc prin dioptrii, răstoarnă, sparg, revoluționează, baricadează întreaga infrastructură a desenului. Prin lupă văd lumea din exil, monumentală și statică, în rama căreia nu se întîmplă mari evenimente, cu toată mișcarea profundă browniană din lăuntrul cadrelor, un spațiu metafizic, interesant tocmai de aceea. Pierderea acuității privirii îl stârnește pe artist precum pierderea inimii celei din dreapta: precum pierderea coastei din dreapta – pe care, însă, o mai păstrează prin miracol.
- Știu că l-ai cunoscut pe Beuys. În revista „Cronica” din Iași, în urmă cu mulți ani, chiar spuneai despre acest artist german cum a tăiat un modul din acel nod gordian care este sculptura ta, probabil macheta Orașului Universal. Cine-și mai amintete, în Dusseldorf, de el ?
- Domnule Jurcă, s-a socotit că despre Joseph Beuys apăreau în întreaga lume în medie 12 cărți pe zi. Este o celebritate fără precedent în istorie. Acum, desigur, pentru că e și mort, numărul lor se împuținează, căci nu mai sunt multe lucruri noi de știut despre el. Și eu aș putea face o carte, ceea ce n-ar fi exclus, doar că la adînci bătrîneți. O conlucrare de vis. Beuys rămîne o amintire frumoasă și la Dusseldorf și în lume. A fost un copil minunat și, cum afirmam alte dăți, am văzut în preajma lui îngeri, îngerii lui păzitori, nu unul, vreo trei. Așa cum am văzut, în jurul frunții și în jurul mâinilor Prea- Sfințitului Episcop Justinian Maramureșanul, nimb luminos, galben Toți pictorii care înfățișează capul lui Iisus Christos în nimb nu l-au văzut bine, căci trebuia să fi văzut nimbul și în jurul mâinilor, probabil și al picioarelor.
- Sunt mai bine de 10 ani de cînd trăiești departe de țară. Ce te (mai) cheamă spre Baia Mare ?
- Nu trăiesc chiar așa departe de țară cum s-ar crede, dacă n-ar fi staurile pe autostrăzi și mai ales cele și mai stupide – „ pe la răscruci și vămi” – austriacă, ungară și românească – distanța ar fi o părere. În douăsprezece ore am ajuns la înmormântarea prietenului nostru Iosif Hamza, în cinci ore ajung din atelierul meu la Paris. Nu mai sunt distanțe, dacă n-ar fi penibilul acestor opreliști – opriri, aș putea lucra o săptămână în atelierul din Baia Mare și cealaltă în cel din Hassmersheim.” Nebunia granițelor” – așa o veștejea Edward Kienholtz – nu mai are poezia lui Blaga.
- La expoziția ta din februarie a.c.( 2000, n.a.) a fost atâta lume cum n-am mai văzut decât la meciurile de fotbal. Ești mulțumit de expoziția deschisă la Baia Mare de Raoul Șorban ?
- Unu sper: că nu a fost aceeași lume, ci una de elită culturală,căci în BaiaMare constat cu mândrie că există.Doi:expoziția a fost deschisă de mai mulți și după admirabila cuvântare a domnului Șorban, au vorbit minunat și alți prieteni ai mei: Ion Mureșan, Ion Bogdan, Gheorghe Pârja, Mitruț din Rus și, nu în ultimul rând, prefectul județului, Gheorghe Mihai Bârlea, care a dezvăluit surprinzătoare și profund înțelesuri ale lucrului meu de artist.Trei: meritul cel mai mare în organizarea expoziției îl are Fundația „Archeus”, președintele ei, sculptorul Ioan Marchiș. Patru: toate vernisajele mele au întrunit lume multă.
Cinci sunt fericit.
- Ce se mai aude de Tripodul de aur ? Un proiect utopic la prima citire ?
- Lui Cristo i-au trebuit 17 ani să i se permită a transforma pentru câteva zile
Reistagul în operă de artă. Da, a fost un proiect posibil care se pare că a devenit utopie, datorită dezmățului arhitectural al Berlinului reunificat: postmodernismul și graba au dat frâu liber idiotismului arhitectonic și urbanistic.
- Ce este tripodul de aur, în fapt ? o idee sau o schiță de artă? - În faza în care ai văzut-o în expoziție,e o idee. Parte materializată în picturi și sculpturi.Tripodul nu este o utopie arhitectonică, ci o operă posibilă, ca și Orașul Universal.Chiar dacă folosesc în plan și chiar în spațiu figuri aparent imposibile. Am trmis unui aurar din Baia Mare câteva proiecte de bijuterii: coliere, brățări etc., cu figuri imposibile în spațiu, dar realizabile în plan.
L-au zăpăcit foarte tare, pentru că nu și-a dat seama la un moment dat ce este posibil și ce este imposibil în ele. Eu doream să-l conving să conlucrăm, dar el zice că l-am învins. Chiorii, adică oamenii cu un singur ochi, nu văd în spațiu, pentru că doar existența celor doi ochi, prin poziția lor diferită, alcătuiește imaginea volumetrică.Ei, bine anomalii de perspectivă au și mulți dintre privitorii cu doi ochi la lucrările mele, că nu îl pun la contribuție și pe cel de al treilea ochi.
Tripodul de aur este un pod de trecere, de fapt, un templu, o catedrală ce unește trei maluri de râuri, prin trei picioare pământene, și pe acestea cu cerul, căci cel de-al patrulea picior stă totdeauna în cer. E semnul crucii, treimea degetelor înălțate la frunte. El poate fi concomitent și pod de trecere și catedrală și oraș.
Desigur, arhitecții și urbaniștii Berlinului, înglodați în contingent, nu pot să aibă asemenea perspective. Au făcut în matahală un Berlin de beton, de metal și de sticlă mai urât decât orice oraș din lume, decât orice cătun. Mi-aduc aminte, cu umor, că unul dintre președinții Germaniei, Roman Herțog , făcea o vizită în Japonia și a pus să-i arate, simulat la computer, Berlinul, pe când se construia, împăratului Japoniei – lui care stă într-o căsuță cu poartă în față, ca orice țăran maramureșean. Dar împăratul nu are voie să vadă imagini mișcate, așa că președintele, care ar fi putut fi informat de un bun protocol, a trebuit să se mulțumească a-i arăta câteva fotografii mediocre.
- Ce a spus împăratul ?
- Nu eram de față.
Autor: Ștefan JURCĂ
(Dialog preluat din revista de cultură Familia nr. 6, iunie 2000)
vineri, 17 octombrie 2025
Portret de scriitor - Ștefan JURCĂ
Părinţii: Ştefan şi Mariuţă. Este căsătorit, are 2 copii.
Publică poezii şi proză, articole şi interviuri în presa locală, în revistele Familia, Luceafărul, Tribuna, Archeus, Nord Literar, Calendarul Maramureşului, Informaţia zilei, Graiul Maramureşului, Viata Românească, Citadela, Verso.
Debutează în volum în anul 1997 cu Peretele cel mai iubit, ed. Gutinul. Urmează: Poeme uitate, boeme regăsite, ed. Cybela, 2000, Păpuşa de rumeguş, ed. Risoprint, 2004, Pagina de gardă, ed. Dacia XXI, 2011, Caiet bibliografic aniversar. Ştefan Jurcă. Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu”.
Este comentat în volumele: Geo Vasile-Proza românească între milenii, Casa editorială Odeon, 2001; V. R. Ghenceanu – Dreptul la singurătate, ed. Proema, 2001; Ion M. Mihai - Scriitori din Maramureş, ed. Limes, 2003; Ion M. Mihai-Lecturi sublimate, ed. Dacia, 2005; Augustin Cozmuţa-Punct critic, ed. Risoprint, 2004;L. Temian, O. Marinescu, A. M. Brezovszki-Autori maramureşeni, dicţionar bibliografic, ed. Umbria 2000. „Oameni de seama ai Maramuresului. 1700 – 2010. ”Autor Vasile Iuga de Sălişte, editura DragoşVoda, Cluj Napoca, 2010. Anca Goja – Convorbiri cu elite, ed Proema, 2011
Volumele publicate au fost premiate la Cărţile anului în anii : 1998, 2001, 2005. In anul 2006 primeste premiul special acordat de Fundatia culturala Archeus(Baia Mare - Ocolis, 8-18 iulie 2006)
Au mai scris despre cărţile sale: Alex Ştefănescu, Ioan Moldovan, Petru M. Haş, Ion Burnar, Gh. Pârja, Grigore Ciascai, Ananie Gagniuc, Cătălina Latu, Adriana Plăcintă, Nicolae Scheianu, Dumitru Rusu, Dumitru Fânăţeanu, Nicolae Petricec, Anca Goja, Nicoara Mihali.
A realizat interviuri scrise şi publicate cu: Mihai Olos, Ilie Cămărăşan, Iosif Balla, Iosif Hamza, Mihai Pamfil, Nicolae Suciu, cu poeţii: Mihai Cupcea, Claudian Cosoi, Ion Burnar, Ion Bogdan, Ion M. Mihai, Ioan Marchiş.
A fost intervievat de Adriana Plăcintă, Nicolae Scheianu, Maria Garbe, Anca Goja. Interviurile s-au publicat in Interferente, revista liceului Vasile Lucaciu, Glasul Maramuresului, eStrada, Informatia zilei de Maramures, Graiul Maramuresului.
Este membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare, redactor asociat al revistei Nord Literar.
„Ştefan Jurcă posedă secretul povestirii ce dezleagă, fie şi pentru o clipă,
viaţa de povara tăcerii, fapte anodine declanşînd prin rememorare tăria sau căinţa unei vieţi. Se moare imprevizibil, absurd, personajele vin de undeva şi se disimulează în anonimatul provinciei, în taina şi suferinţa provizoratului.”
Geo Vasile-Proza românească între milenii, pag. 155
„În privinţa artei de inspiraţie şi de investigaţie, Ştefan Jurcă nu este nici rural, nici citadin, în exclusivitate, preferinţa sa mergînd, se pare, spre zonele de contact ale unui mediu social surprins în dinamica lui istorică, cu dislocări dramatice, surprinse mai ales la nivelul fiinţei individuale”.
Augustin Cozmuţa-Punct critic, pag. 162
„Aparent se crează impresia că prozele sînt scrise cu uşurinţă, cu nonşalanţă chiar, dar sin context şi din subtext rezultă că fraza este îndelung elaborată, că nici un cuvânt nu este pus la întămplare, că se mizează numai un fel de detaşare de text.”
Ion M. Mihai- Scriitori din Maramureş, pag 227
„Ştefan Jurcă foloseşte cu pricepere şi grijă cînd stilul direct , cînd cel indirect liber, aici distingem dialogul sprinţar ori tăios, dincolo monologul sau monologul interior. Alteori personajele însele comentează alte personaje – forme intermediare între replică şi reflecţie, caracteristice anumitor autori din perioada bună a prozei româneşti.”
V. R. Ghenceanu – Dreptul la singurătate, pag 88
„În cea de-a patra carte a sa, scriitorul readuce în actualitate problematica anilor 70, cu absolvenţi de facultate repartizaţi ”în producţie” în diverse centre muncitoreşti din ţară, trimişi acolo să construiască socialismul şi ”să ridice socialismul pe cele mai înalte culmi”. Cartea este, de fapt, un rechizitoriu făcut unei societăţi închistate şi lipsite de perspectivă făcut de către nişte tineri sacrificaţi pe altarul unei ideologii mutilante”.
(Nicolae Scheianu )
Agentia de carte, 18 ianuarie 2012 - Pagina de gardă de Ştefan Jurcă
Mai este prezent în plachetele ”Amfore”, Arad, 1968, pag 121, Cuvînt înainte - Ştefan Augustin Doinaş; ”Caietele Măiastra”, Baia Mare, 1982, redactor Ion Bogdan, pag. 155; „Groapa cu (a)muze” parodii de Lucian Perţa, pag. 126, cuvînt înainte Victor Cubleşan, Noul Orfeu, antologie de poezie romana contemporana. „O antologie a poeziei maramureşene, de la poezia populară până în 2009”, alcătuită de Nicolae Scheianu Păuna, ed. Ethnologica, 2010, pag. 218-220, cu un studiu introductiv de Augustin Cozmuţa.
C.S.
joi, 19 iunie 2025
joi, 29 mai 2025
Poetul Ștefan Jurcă, prezent în prestigioasa revistă „Caiete silvane”
De semnalat faptul că la unul dintre poeme, un alt maestru, nimeni altul decât Lucian Perța îi dedică o parodie!
GDL
miercuri, 21 mai 2025
Poetica uitării
– între timp, ființă și oglindă -
Titlul volumului “Alte poeme uitate” de Ștefan Jurcă evocă din capul locului o dialectică fundamentală: tensiunea dintre memorie și uitare, între poezie ca formă de conservare și uitarea ca experiență existențială. Ștefan Jurcă pare să își asume, prin această carte, o revenire la sine și la eul liric uitat – un eu care nu vorbește prin strălucire, ci prin urme. Poeziile lui Jurcă nu sunt focuri de artificii literare, ci cuiburi de jar mocnit în semiîntunericul conștiinței. Forța lor tăcută constă tocmai în reținere, în sobrietatea gravă a unei poezii traversate de freamăt lăuntric și zguduire de conștiință. Avem de-a face cu o literatură a rezistenței discrete, care abordează condițiile existențiale fundamentale ale ființei – în tradiția culturală românească, dar cu ecouri ce o depășesc.
Poezia lui Jurcă se apropie de întrebările ontologice formulate, printre alții, de Martin Heidegger: Ce înseamnă a fi – în temporalitate, în finitudine, în memorie? Versurile se sustrag unei viziuni liniare asupra timpului; ele trăiesc în spațiul dintre acum și atunci, în falia dintre amintire și reconstrucția poetică. Această dimensiune ontologică amintește și de Lucian Blaga, filosoful-poet al transcendenței și misterului. Așa cum Blaga refuză „cunoașterea absolută” în favoarea „luminii oprite”, și Jurcă pare să spună că „uitarea” nu este pierdere, ci o formă ascunsă a adevărului – un adevăr care se dezvăluie doar celui ce știe să citească în umbră. Din punct de vedere psihologic, lirica lui Jurcă amintește de conceptul de „peisaj interior” (în spiritul lui C. G. Jung), în care simbolurile, visurile și conținuturile reprimate traversează spațiul poetic. Poeziile par note de jurnal ale unui om care trăiește în exilul propriului său interior. Este un exil fără patetism, dar încărcat de reflecții fine și neliniște lucidă. Eul liric este sfâșiat, dar nu cinic. Obosit, dar nu indiferent. Amintește de eroii existențialiști ai lui Camus sau Sartre – singuratici, dar nu goi. Remarcabilă este absența oricărei poze: această poezie nu caută să placă, să impresioneze, ci să supraviețuiască – ca o amprentă sufletească. Limbajul lui Jurcă este redus, adesea eliptic, fragmentar – de parcă ar vrea să spună doar strictul necesar. Această economie poetică amintește de faza târzie a lui Paul Celan, fără a-i atinge totuși hermetismul abisal. De asemenea, se pot identifica apropieri de Nichita Stănescu, dar fără exuberanțele acestuia. Jurcă rămâne sobru, aproape auster – un poet al ascezei. Ceea ce îl diferențiază de simpla „reducție” este muzicalitatea latentă și conștiința senzorială. Imaginile – adesea banale: fereastră, praf, păsări, noapte – nu sunt doar simboluri, ci realități palpabile. Poezia sa trăiește din liniștea dintre cuvinte. Din ceea ce nu este spus. Jurcă nu face parte din nucleul canonic al literaturii române contemporane. Se află la margine – dar această margine este locul rezistenței. „Poemele uitate” pot fi citite și ca un protest împotriva unei industrii literare care privilegiază zgomotul, mediatizarea, comercialul. Din această perspectivă, Jurcă se înscrie în linia disidenților tăcuți – asemenea lui Ion Caraion, Mariana Marin sau Daniel Turcea, poeți ai necesității interioare. Opera lui Jurcă nu e un strigăt, ci o șoaptă – dar una care nu te lasă în pace. Ea amintește de poemul „Cititorul” al lui Borges: „Nu știa că fiecare pagină pe care o deschidea îl citea, la rândul ei.”
Din punct de vedere sociologic, poezia lui Jurcă devine relevantă printr-o poziționare subtilă: eul poetic este un martor nu al istoriei „mari”, ci al timpului interior, al degradării lente și neobservate. Autorul nu este un „martor al epocii” în sens jurnalistic, ci un martor al conștiinței. Aici se poate face o paralelă cu Emil Botta, în faza sa finală, când se retrăgea social, dar câștiga în profunzime lirică. Totodată, vocea lui Jurcă este una a perseverenței tăcute – ecoul unei generații prinse între comunism și postcomunism, între provincie și vocație, între profesie și chemare. Poeziile sunt însemnări ale unei lumi românești interioare adesea ignorate.
În literatura universală, găsim mai multe spirite înrudite. Strictețea melancolică și sărăcia asumată a imaginilor amintesc de Georg Trakl – însă fără întunecimea sa radicală. Charles Simic, poetul sârb-american candidat la Nobel, este și el un punct de comparație relevant: la fel ca Jurcă, reușește să alăture banalul și abisul în spații poetice restrânse. Jurcă împărtășește cu acești poeți atitudinea poetică a martorului, nu a judecătorului. Limbajul său e laconic, dar nu rece. În literatura română, se apropie, poate, de Vasile Vlad sau, într-un fel profund, de Cezar Ivănescu cel târziu – nu stilistic, ci în atitudine.
„Alte poeme uitate“ nu este o carte pentru cititorul grăbit și superficial. Nu este o operă de piață literară, ci un document interior – aproape un manuscris al sufletului. Jurcă este un poet al penumbrei, al tăcerii și al amintirii într-o epocă a uitării. Poezia sa nu se deschide imediat, ci cere răbdare și empatie – calități din ce în ce mai rare.
Cine are răbdarea de a pătrunde în aceste poeme nu va fi răsplătit prin retorică strălucitoare, ci prin ceva mai profund: o undă de adevăr.
luni, 21 aprilie 2025
vineri, 14 martie 2025
Scriitorul Ștefan Jurcă, prezent în Tribuna, numărul pe martie 2025
GDL
vineri, 27 decembrie 2024
Aniversare poetul Ștefan JURCĂ. La mulți ani binecuvântați, maestre!
Terasa cu tei
Sub cerul parcelat de frunzele teilor poţi să gîndeşti la lumină.
Cerul şi-a înclinat unghiul ori fiinţa şi-a modificat felul de a o percepe?
O cămaşă prea strîmtă ne înfăşoară sufletul, inima bate altfel
Ochiul devine mai însetat. Lumea se-ntoarce-năuntrul fiecăruia
Adesea,în loc de răspuns, înghiţi în sec absorbit de jocul ei
Doar ochiul rămîne deschis
Fiecare anotimp ne-o dăruieşte în felul său
Dar toamna atinge amplitudinea
Ajunge să rosteşti lumină de toamnă şi-ai declanşat începutul unui
poem
Cînd apele curg înseninate în lumina lor e măreţia norilor83
Ochiul înrourat de lumină nu se mai satură.
Lumina asfinţitului e ca o brînduşă în mîna unei fecioare.
Firul de iarbă se apleacă docil şi adoarme.
Beat de imagine este ochiul şi inima sprintenă.
Drumurile se golesc în linişte, cîmpurile adorm în strigăt de păsări
Atunci,neostenitele mîini, pornite în fagurii zilei
Deodată cu rîndunica, se opresc.
Ajuns pe o colină zăresc pentru prima oară oraşul.
Acea imagine o port cu mine mereu şi de atunci
Mi-am dorit să ajung deasupra să pot deveni
Pavăză pentru odihna luminii.
Dincolo şi dincoace de ziduri se perpetuează viaţa.
Sabia îngerului
Lîngă tufa de corn
Înfloreşte sabia îngerului
Viţa de vie cu bobii mărunţi
Operă de ploi şi de vînt
Albastră e sabia îngerului
Ca un colţ de cer primăvara
Cu grijă să ne apropiem de ea
De floarea sfîntă
Şi binefăcătoare
Ea nu este nici gladiolă
Este un dar
Sabia îngerului din grădina
Copilăriei cu genunchii juliţi
Cu picioarele goale
Plină cu bobi de rouă ca
Nişte mărgăritare în miezul
De vară e sabia îngerului
După tufa de corn
Floarea sfîntă a copilăriei.
Sub creanga de măr
Ce gînd să întîmpine forma purităţii-în care
Se alcătuieşte substanţa pămîntului
Să bucure deopotrivă lumina ochiului şi
Cugetarea inimii?
Zăpada aşternută la rădăcina pomului
Petrecută prin vasele capilare
Se întoarce să întîmpine văzduhul
Iată semnul materiei, vestitorul intrării în primăvară
Pentru că sîntem în zodia regenerării pămîntului
Creanga de măr s-a împodobit cu petale
Ca un strigăt de victorie al substanţei:
Am ajuns,am înflorit. O floare de măr în mâna
Care a sădit pomul veşniciei într-un pământ pe măsură.
Vin florile de măr să vestească rod pentru alt anotimp
Vin să anunţe fructul de mine pe care
Gurile îngereşti ale copiilor să-l încerce.
Vin să lumineze ferestrele sufletului. O nouă măsură
Pentru un început de speranţă aşa cum sîntem
Dintotdeauna sub cerul patriei.
Intraţi în proaspătul anotimp,schimbîndu-ne veşmîntul
Aşa şi pămîntul se îmbracă în altă haină
Însă albul florii de măr unde s-ar potrivi el mai bine decît
În acest loc al speranţei inimii noastre.
Floare de măr din petalele bătrînilor
De pe obrajii mamelor şi copiilor noştri
Floare de pe umărul mireselor.84
Iată semnul purificării pământului
Răstignirea pe aripi nepămîntene
Pe dealurile şi livezile lumii
Ce lumină venită din substanţa pământului…
Pentru că zăpezile se petrec în floare
Apoi în fruct auriu să umple casele cu luminile lor
Ca într-un pom de Crăciun.
Ne vom întoarce gîndul şi inima la mâinile care vegheză
Ca floarea să-şi intre în rost
Laudă vouă lumină de primăvară şi floare de măr
Că ne amintiţi sensul trecerii dăruindu-ne
Aceşti ghiocei ai văzduhului.
luni, 22 iulie 2024
Scriitorul Ștefan Jurcă prezent în prestigioasa revistă „Sintagme literare”
GDL
sâmbătă, 30 martie 2024
Semnal editorial demult așteptat
Domnul director de la editura „GRINTA” Cluj Napoca, scriitorul Gabriel Cojocaru îmi semnalează faptul că va apărea, în două-trei zile, volumul de poezii „Alte poeme uitate” ale scriitorului Ștefan Jurcă, membru al Uniunii Scriitorilor.
Gabriel Cojocaru ne relatează, „Are o poezie de efect, deosebit de valoroasă, creează stări sufletești înălțătoare, o să vă placă”.
Pe una dintre coperți regretatul critic Ioan M. Mihai scria cu mult timp în urmă: „...poezie colțuroasă, deși aparent facilă, jucăușă, cu mult ludic și ironie, ea cere o mare concentrare la lectură”.
E sigur că va avea succes și acest nou volum semnat de maestrul Ștefan Jurcă. Așteptăm lansarea lui.
GDL
sâmbătă, 14 octombrie 2023
La Cenaclul Scriitorilor a citit scriitorul Ștefan Jurcă
„Eu sunt oare acela/ Ce mângâie fierul?”
„Veghe”(Ștefan Jurcă)
Astăzi -– 14 octombrie, 2023, orele 11, Sala de cenaclu „Ion Burnar”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare – a avut loc o nouă întâlnire a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș. Reamintesc, am deschis anul cenaclier 2023-2024 în data de 22 septembrie 2023. Cu această ocazie am prezentat Antologia bilingvă româno albaneză „Anotimpul Poeziei”/„Stina e Poezisë”. Traducător Baki Ymeri, antologator, Florica Bud, în care suntem prezenți cu toții. Și iată că a sosit ora în care a citit, pentru a nu știu câta oară într-o viață de scriitor, poetul și prozatorul Ștefan Jurcă. Ștefan este un cenaclist cu vechi state de plată (în cer). Ne-am cunoscut prin anii nouăzeci, când am început să frecventez cenaclul „Arta”, condus, în acea vreme, de ziaristul și prozatorul Ștefan Bellu. Deși a debutat cu poezie, Ștefan Jurcă este considerat de unii prozator. Este dreptul lor să aibă păreri. Fie că scrie proză, fie că scrie poezie, Ștefan Jurcă este la fel de spectaculos. După mai multe volume de proză, Domnia Sa se pregătește să iasă, din nou în lume, cu un volum de poezie. Cei care îl apreciază ca poet, îi pot citi noile creații în: „Revista Festivalulului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației(octombrie 2023)”. Așa cum era de așteptat lectura sa a provocat discuții aprinse. Despre creațiile lui Ștefan Jurcă au vorbit: prof. Pamfil Bilțiu, poetul Nicolae Scheianu, poeta Mihaela Ienuțaș Poduț, prof Ștefan Herțeg, poetul Vasile Bele. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca, Ștefan Jurcă -- născut în 1 iulie 1949, Sat Sălăjeni (oraș Sebiș), jud. Arad. Licențiat în științe economice, 1977, la Universitatea de Vest, Timișoara -- a debutat cu versuri în placheta „Amfore”, Arad, 1968. Dintre volume, amintesc: „Peretele cel mai iubit”, Editura „Gutinul”, 1997, proză scurtă; „Poeme uitate, boeme regăsite”, Editura „Cybela”, 2000; „Păpușa de rumeguș”, Editura „Risoprint”, 2004, proză scurtă; „Pagina de gardă”, Editura „Dacia XXI”, 2011, roman; „Spre inima lui Sisif și alte povestiri”, Editura „Ethnologica”, 2019, proză scurtă. Dintre premii se remarcă: Premiul „Cartea anului”, acordat de Consiliului Local al Municipiului Baia Mare în anii: 1998; 2001; 2005; 2012; Premiul pentru proză al Revistei „Nord Literar”, 2012; Premiul „Al. Ivasiuc” al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj, Reprezentanța Baia Mare, 2014; Premiul Special al Fundației Culturale „Archeus”, 2006 și premiul Revistei „Archeus”, 2019 pentru cartea „Spre inima lui Sisif și alte povestiri”, Editura „Ethnologica”, 2019; Premiul „Scriitorul Anului”, 2020 și Diploma de Excelență a Primarului Municipiului Baia Mare. Despre opera lui Ștefan Jurcă, au scris printre alții: Geo Vasile, Augustin Cozmuța, Ioan Moldovan. „Stefan Jurca posedă secretul povestirii ce dezleagă, fie și pentru o clipă, viața de povara tăcerii, fapte anodine declanșând prin rememorare tăria sau căința unei vieți. Se moare imprevizibil, absurd, personajele vin de undeva și se disimulează în anonimatul provinciei, în taina și suferința provizoratului.”, scrie Geo Vasile în „Proza românească între milenii”, 2001. „În privința artei de inspirație și de investigație, Ștefan Jurcă nu este nici rural, nici citadin, În exclusivitate, preferința sa mergând, se pare, spre zonele de contact ale unui mediu social surprins în dinamica lui istorică, cu dislocări dramatice, surprinse mai ales la nivelul ființei individuale.”, apreciază Augustin Cozmuța în „Punct critic”, 2004. Povestirile, mai scurte, mai lungi, se parcurg cu plăcere, mai ales de cei care pot citi printre rânduri, acolo unde identitatea cutărui personaj absoarbe datele biografiei auctoriale și cele ale evenimentelor pentru a le converti în „ego-proză” (...) un teritoriu literar cu valoare estetică substanțială, spațiu în care calitățile de prozator ale lui Ștefan Jurcă se dovedesc cu prisosință.”, remarcă Ioan Moldovan în „Un prozator din Nord”, în Revista „Familia”, nr.9, septembrie, 2019. Felicitări, Ștefan Jurcă!
După ce am trimis gânduri de însănătoșire celor doi poeți, născuți pe meleagurile maramureșene ce au grave probleme de sănătate, unul dintre ei fiind poetul Vasile Morar, am felicitat-o pe Flavia Oltea Foltoș pentru premiul, obținut cu ocazia „Zilei Scriitorului”. Viitoarea întâlnire va fi sâmbătă 28 octombrie 2023.
Florica Bud,
Președinte,
Cenaclul Scriitorilor din Maramureș.
luni, 9 octombrie 2023
Sâmbătă, 14 octombrie, o nouă ședință de cenaclu
Dragi colegi, sâmbătă -– 14 octombrie, 2023, orele 11, Sala de cenaclu „Ion Burnar”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare -- va avea loc o nouă întâlnire a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș. Reamintesc, am deschis anul cenaclier 2023-2024 în data de 22 septembrie 2023. Cu această ocazie am prezentat Antologia bilingvă româno albaneză „Anotimpul Poeziei”/„Stina e Poezisë”. Traducător Baki Ymeri, antologator, Florica Bud, în care suntem prezenți cu toții. Sâmbătă, va citi poetul și prozatorul Ștefan Jurcă. Ne bucură prezența lui, atât în antologie cât și la întâlnirile noastre. Așteptăm cu nerăbdare să ne reîntâlnim cu poezia sa. Ștefan Jurcă, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca -- născut în 1 iulie 1949, Sat Sălăjeni (oraș Sebiș), jud. Arad. Licențiat în științe economice, 1977, la Universitatea de Vest, Timișoara -- a debutat cu versuri în placheta „Amfore”, Arad, 1968. Dintre volume, amintesc: „Peretele cel mai iubit”, Editura „Gutinul”, 1997, proză scurtă; „Poeme uitate, boeme regăsite”, Editura „Cybela”, 2000; „Păpușa de rumeguș”, Editura „Risoprint”, 2004, proză scurtă; „Pagina de gardă”, Editura „Dacia XXI”, 2011, roman; „Spre inima lui Sisif și alte povestiri”, Editura „Ethnologica”, 2019, proză scurtă.
.jpg)
P.S. Cine nu a reușit să intre în posesia antologiei, are ocazia să o facă sâmbătă.
Florica Bud,
Președinte,
Cenaclul Scriitorilor din Maramureș.
.jpg)
sâmbătă, 12 august 2023
Iulie-august 2023 - număr dublu al Revistei de Cultură ”Nord Literar”
A apărut numărul pe iulie-august al Revistei de Cultură ”Nord Literar”. Un număr dublu, cu 24 de pagini, cu un conținut bogat, ca o invitație sinceră la lectură pentru iubitorii de literatură, și nu numai.
La 80 de ani de la nașterea lui Alexandru Ivasiuc, Gheorghe Pârja dedică o pagină marelui scriitor născut în 12 iulie 1933 la Sighetu Marmației. Tot el aduce un omagiu memoriei poetei Ioana Ileana Ștețco, de la plecarea căreia a trecut un an.
În eseul ”Ascunși în anonimat”, Ion Papuc încearcă un răspuns la întrebarea ”Cărui resort psihologic îi corespunde actul creației artistice?”, iar Irina Petraș își începe cea de-a patra parte a eseului ”Răspunsuri/răspunderi” pornind de la întrebarea ”Cum va fi viitorul?”.
Destinul poetic al lui Ștefan Augustin Doinaș, ”o voce distinctă de înaltă și elevată profesionalitate culturală, de un civism exemplar”, este conturat de prof. Alexandru Ruja, într-un amplu eseu.
Cronica Deliei Muntean, ”Epitafuri în cod QR”, oferă o perspectivă critică aspra poemelor Marilenei B. Matei, publicate în volumul ”Moartea are cod QR”.
Criticul Daniela Sitar-Tăut se oprește asupra volumului Anei Olos, ”Autori canadieni cu sau fără cratimă”, apărut de curând.
Poezia lui Ioan Es. Pop poate fi citită la pagina ”Orfeu”. De altfel, segmentul de poezie este bine reprezentat în paginile acestui număr și prin versurile poeților Paul Romaniuc, Balaci Pascu, Liviu Coroiu și Dan Rotaru.
Ovidiu Pecican, în pagina ”Avalon”, aduce în atenția cititorului romanele ”Portocale pentru vinovați” și ”Semințele dimineții” ale lui Florin Bănescu.
Mircea Popa interpretează ”Jurnalul unui poet leneș” al autorului clujean Victor Felea, de la nașterea căruia s-au împlinit o sută de ani în luna mai.
Despre ornamente și țesături tradiționale, ca tematică a operei lui Al. Tzigara Samurcaș, scrie universitarul clujean Mircea Muthu.
În acest număr sunt publicate o primă parte a unui eseu dedicat de Doina Uricariu volumului lui Bogdan Crețu, ”Cornul inorogului”, precum și partea a doua a eseului lui Nichita Danilov, ”Lecții despre perfecțiune”, care pornește de la ”câteva amintiri” legate de Nichita Stănescu.
Despre poezia eminesciană din perspectiva unei ”pregnante funcții instaurative nu doar de edificii, ci de ambienturi, de istorie și de mituri, de întâmplări și de personaje emblematice”, scrie Terezia Filip în eseul ”Farmec poetic eminescian. Arhitectura medievală, o hermeneutică a întemeierii și a guvernării”.
Trei pagini de recenzii îmbogățesc conținutul acestui număr al revistei: ”Un ultim romantic” îl numește Raluca Hășmășan pe Flaviu Claudiu Mihali, autorul volumului de versuri ”Gânduri sfâșiate de timp”; ”Călătorind cu inima” spune Christian Crăciun, citind însemnările din volumul Adrianei Ungureanu, ”Calabria, tărâm cu suflet de femeie”, în timp ce Iuliana-Andrea Pop poposește asupra poeziei Mirunei Mureșan din ”Timpul nostalgiei. Poeme pentru M.”. Sonia Elvireanu prezintă volumul de convorbiri pe tărâmul ideilor, ”Pușa Roth în dialog cu Christian Tămaș”, iar Daniel Marian pe cel al lui Gabriel Gherbăluță, ”Poeme pentru Lara”.
O sinteză a dezbaterii ”Local și național în presa culturală”, desfășurate în cadrul Zilelor Revistei de Cultură ”Nord Literar”, (realizată de Dana Buzura-Gagniuc), relevă provocările cărora presa culturală e nevoită să le facă față în acest prezent dominat de digitalizare, de robotizare, de dinamism și de răstălmăciri periculoase ale sistemelor de valori.
Întâlnirea dintre matematică și poezie este evidențiată în interviul pe care Elena Liliana Popescu îl acordă lui András Bandi.
În eseul ”Palatul Dolmabahçe sau despre Europa made in Turkey”, Dalina Bădescu prezintă imaginea ”pe cât de amețitoare vizual, pe atât de dezamăgitoare cultural” a acestui edificiu.
Versurile poetului portughez José Manuel de Vasconcelos (traduceri: Mariana și Valeriu Stancu) sunt publicate pe pagina destinată traducerilor.
Poemul lunii îi aparține lui Ștefan Jurcă, iar Lucian Perța parodiază poemul lui Ioan Es. Pop, ”dacă n-aș fi fost silit să vorbesc”.
În acest număr, ilustrațiile reprezintă case și porți tradiționale maramureșene, existente la Muzeul Satului din Baia Mare.
Dana GAGNIUC BUZURA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)