Președintele și bătrânul continent

                                         de Gheorghe Pârja

Da, este vorba în acest text despre Donald Trump și Europa. Dar și cum gândesc europenii despre continentul lor. Dacă în primul mandat domnul președinte a tratat Europa mai diplomatic, la începutul celui de-al doilea mandat și-a focalizat atenția spre noi. E adevărat și războiul din Ucraina prezintă mare interes. Mai ales că în campania electorală a promis, evident fantezist, că a doua zi după ce intră la Casa Albă, armele vor tăcea. Știa și el că nu este posibil. Acum, noua atitudine a președintelui american față de Europa este una dură, cu accente de superioritate care te duc cu gândul la sfidarea Europei.

Nu sunt vorbe în vânt, ci afirmații care te pun pe gânduri. Să nu zic că îngrijorează. Fermitatea afirmațiilor lui a pus în mișcare și liderii Uniunii Europene. Sever Voinescu scria mai ieri că în discursul europenilor despre Europa se observă o serioasă schimbare. Orice discurs european despre Europa începe cu Trump, continuă cu Trump și se termină tot cu el. Chiar și atunci când nu este pomenit pe nume, umbra magnatului american se vede printre rânduri. Trăim un șoc istoric de o mare importanță. Se reconfigurează structural relațiile internaționale. Sunt mișcări tectonice pe plan mondial.

În forme variate, când mai direct, când esopic, li se spune aliaților europeni ca, în viitor, să nu se bazeze pe America. De pe partea cealaltă a Atlanticului, se vede că lui Trump nu-i place Uniunea Europeană. Îi plac unele națiuni, unii lideri politici, dar Uniunea nu o are la inimă. El spune adesea jurnaliștilor: Europa este rea! Îmi permit să iau din zbor o constatare căreia îi dau crezare. Cel mai probabil președintele american nu are cultura politică și istorică pentru a înțelege bătrânul continent. El respinge ceva ce nu cunoaște! Unui magnat, cu psihologia averii, acum și a puterii, nu poți să-i ceri să cunoască opera lui Balzac, ori Tolstoi. Sau poate știe, dar acum vorbește în el puterea și alte rânduieli din lume.

Am auzit și păreri bune despre atitudinea lui față de Europa. Este nevoie de o trezire, iar Europa să funcționeze după principiul vaselor comunicante cu America. Se mai strecoară ideea că suntem diferiți. Că americanii vin de pe Marte și întruchipează spiritul masculin, războinic și eroic, pe când europenii, spiritul feminin, venusian al frumuseții și fertilității. Trump vrea ca America să inspire teamă, putere. Sub acest spectru, el avertizează lumea, de data asta Europa. La Conferința de Securitate de la Munchen, vicepreședintele american D.J. Vance a susținut un discurs care a pus Europa în alertă.

Sfidarea americană se regăsește și în excluderea Uniunii Europene de la masa negocierilor privind pacea din Ucraina. Locul negocierilor este Arabia Saudită. Gest mai greu de imaginat în urmă cu câteva luni. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, și omologul său american, Marco Rubio, au convenit să reia dialogul întrerupt de ofeniva rusă în Ucraina. Aceste inițiative, suficient de discrete, îngrijorează partenerii tradiționali ai Americii. În replică, președintele Macron a convocat, la Paris, liderii europeni pentru a analiza fapta ruso-americană în privința încetării războiului. Parcă ar dori să-i reamintească lui Trump că europenii au descoperit lumea, nu lumea ne-a descoperit pe noi.

Așa, ca să fac apel la istorie și geografie. De regulă, Donald Trump are întotdeauna o agendă ascunsă, lovind într-un loc pentru a obține rezultate în cu totul alt domeniu. S-ar putea ca miza războiului economic să fie, de fapt, cu totul alta. Cel care își salvează țara nu încalcă nicio lege, zice magnatul american. Dacă până acum schimbarea am perceput-o la nivel de discurs, acum ea bate la ușă. Trebuie să ne obișnuim cu toate tracasările pentru a rezista. Că vin constatările de peste Ocean, sub formă de lecții despre democrație. Că a zis orgoliosul vicepreședinte american: „În Regatul Unit și în întreaga Europă libertatea de expresie este în declin.”

Apoi a făcut referire și la anularea alegerilor din România. Zău, aceste observații, în văzul lumii, nu mi-au căzut pe plac. Ce să fac? Se schimbă lumea! Pe mine, pe noi, ne interesează soarta României. Ai noștri lideri se dărâmă între ei. Se pregătesc de alegeri, dar țara ca Țară, ce se întâmplă cu ea? Mă tem de creionul nevăzut, care poate trasa noi granițe. Ieșiți în arenă, domnilor lideri români! Și spuneți ce se întâmplă cu noi.