Bucuria vieții...

Tresare codrul când un zvon se-aude,

Pe unda unui izvoraș timid,

Ce printre pietre șoapta și-o ascunde

Și-și poartă glăsuirea lui, candid.

E Primăvară! Parcă se aude

Pe aripa de vânt netulburat,

Și printre ramuri soarele pătrunde,

Cu raze după iarnă vindecat.

Povești încep să se arate-n ramuri,

Cu mici hăinuțe-n verde crud la tiv,

Care vor fi duioasele lor flamuri,

În freamătul de codru emotiv.

În vesel ciripit se antrenează,

Mici zburătoare pentru-un nou concert,

Iar printre toate vine cu emfază,

Un cuc ce-și strigă numele concret.

Vestește astfel c-a venit în codru,

Un anotimp cu verde viu brodat,

Pe fiecare braț sau mic meandru,

De bucuria vieții încărcat!

Autor: Aurelia Oancă

01.04.2025

Imagine internet