Tresare codrul când un zvon se-aude,
Pe unda unui izvoraș timid,
Ce printre pietre șoapta și-o ascunde
Și-și poartă glăsuirea lui, candid.
E Primăvară! Parcă se aude
Pe aripa de vânt netulburat,
Și printre ramuri soarele pătrunde,
Cu raze după iarnă vindecat.
Povești încep să se arate-n ramuri,
Cu mici hăinuțe-n verde crud la tiv,
Care vor fi duioasele lor flamuri,
În freamătul de codru emotiv.
În vesel ciripit se antrenează,
Mici zburătoare pentru-un nou concert,
Iar printre toate vine cu emfază,
Un cuc ce-și strigă numele concret.
Vestește astfel c-a venit în codru,
Un anotimp cu verde viu brodat,
Pe fiecare braț sau mic meandru,
De bucuria vieții încărcat!
Autor: Aurelia Oancă
01.04.2025
Imagine internet