Dați războiului o șansă...

Cititorul cu memorie bună își va aminti cum, în urmă cu un an, la conferințele de presă ale NATO se insista că războiul era pur și simplu apărarea Ucrainei. Acum, „New York Times” clarifică:

„Într-un anumit sens, Ucraina a fost, la o scară mai largă, o răzbunare într-o lungă istorie de războaie pentru putere între Statele Unite și Rusia: Vietnam în anii ’60, Afganistan în anii ’80, Siria trei decenii mai tîrziu. A fost, de asemenea, un mare experiment de luptă armată, care nu doar că i-ar fi ajutat pe ucraineni, ci i-ar fi recompensat pe americani cu lecții pentru orice război viitor.”

Acest război ne-a adus din nou în pragul catastrofei, ca în anii Războiului Rece. O spune acum ”New York Times”. Cel puțin, cu Trump la Casa Albă, Washingtonul face un pas înapoi.

Dar, incredibil, Europa vrea acum să preia conducerea ofensivei. Acum, Europa este cea care va purta războaiele prin interpuși în apărarea „lumii libere”, nu doar împotriva Rusiei, ci și a Chinei.

Acum, că Trump revine după falsul scandal Russiagate, europenii sunt cei care vor răspunde la articole precum cel pe care îl citiți, cu acuzația: „propagandă a Kremlinului”.

Acest moment istoric, în care Statele Unite se retrag, fie și parțial, din hegemonia militară în Europa, ar fi trebuit să fie ocazia perfectă pentru ca UE să își schimbe și ea obiectivele. În loc să continue cu proiectul său de extindere la infinit a NATO și a Uniunii Europene, europenii ar fi putut căuta o altă cale, precum cea trasată odinioară de Hans-Dietrich Genscher.

Dar nu. Ideea este de a se reînarma și de a trimite trupe europene – adică ale NATO – în Ucraina pentru a înfrunta Rusia. În fața păcii susținute de Trump, Europa încearcă să ne convingă că reînarmarea este un angajament antifascist, o formulă pentru a ucide doi „ultras” – Trump și Putin – dintr-o singură lovitură. Un război progresist. Este ca și cum John Lennon ar cînta: „Dați războiului o șansă.”

Pariul dement al liderilor noștri – mulți dintre ei fără niciun mandat electoral, precum cele două palide regine de gheață, Ursula von der Leyen și Kaja Kallas – este de a plasa Europa „în fruntea lumii libere”, așa cum a spus Kallas, folosind cel mai rînced limbaj al Războiului Rece.

Cea mai recentă recomandare, de a crea un kit de supraviețuire de 72 de ore, este un alt anacronism grotesc al Războiului Rece, mai exact, că dacă voința de a continua slăbește, trebuie indusă mai mult frică.

Cei care vor să se detașeze de transformarea Europei într-o nouă mașină de război în apărarea ”lumii libere” sunt deja supuși linșajelor necesare în timp de război. Sunt acuzați că sunt lași, nesolidari sau propagandişti ai Rusiei.

Acest lucru se aplică chiar și guvernelor – acestea da, alese democratic – care exprimă reticențe față de noua cursă a înarmării în Europa.

(inpolitics)