sâmbătă, 5 aprilie 2025

De ce ”U” – CFR nu (mai) e o rivalitate (și) etnică


Scandalul de la Cluj Napoca, cu niște copii și adolescenți bătuți pentru că susțin CFR-ul (semn că rădăcinile umane rămân în grotele Comunei Primitive), a fost exploatat etnic. Neglijându-se că unul dintre fanii loviți este (mi se spune) român.

Da, ”U” este și va fi echipa-fanion a românilor ardeleni.

Dar, de-a lungul timpului, încă din perioada interbelică, jucători legendari ai ei au fost maghiari. Andrei Sepsi, Nicolae Szoboszlay, Zoltan Ivansuc, Nicolae Szabo, Zsolt Muzsnay, Zoltán Iasko, Alpár Mészáros, Zoltán Kádár, Zoltan Ritli, Zsolt Szilágyi. Îmi amintesc de un pasaj din cartea lui Ioan Chirilă despre ”U”, ”Șepcile roșii”. Când, după revenirea echipei din exilul de la Sibiu (în urma Dictatului de la Viena), un bătrân angajat ungur al clubului, rămas la Cluj, văzându-i pe băieți în vestiar, după trei ani, le-a scos echipamentul și le-a spus: ”Știam că vă veți întoarce”.

Pe de altă parte, CFR nu mai este, de mult, o echipă a minorității maghiare din oraș. Generația anilor ’60-’70, ultima importantă înainte de era începută acum vreo două decenii, îi cuprindea pe Țegean, Dragomir, Roman, Alexandru Vasile, Uifăleanu, Petru Emil, Vișan, Adam, Petrescu și frații Bretan. Iar antrenor era dr. Constantin Rădulescu, cel care dă și numele stadionului din Gruia. În epoca de mari performanțe a ultimilor 20 de ani, jucătorii maghiari din echipă au fost doar câțiva.

Numărul important de fani maghiari ai lui ”U” nu poate să nu fie amintit în această discuție. Un fan al CFR-ului mi-a spus, acum câțiva ani, că suporterii ”vișinii” sunt, în majoritate, etnici români. Dar nu știu exact dacă e așa.

Doar de un scandal interetnic nu mai are nevoie țara acum…

Autor: Octavian Stăncioiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu