Eu trăiesc învierea cu Domnul în suflet
Din ziua răstignirii și a morții cu El
Când am dat la îngropare vechiul meu cuget
Înviat cu Cristos: ce primăvară candidă,
În duh înnoit, El mă îmbie-a gusta;
Temeri se frâng și pacea-I se scaldă sublimă,
Prin Nou Legământ, Domnul pe veci m-a purta.
Învierea mi-a sădit în suflet speranță,
Iar a plângerii vale se transformă-n izvor;
Ascuns în Cristos călătoresc în siguranță
Și inima clocotește de al cerului dor.
Puterea învierii îmi crește întruna statura
Și zilnic clădește chipul Întâiului rod;
Voi fi precum El când Duhul împlinește măsura
În vremea sfințirii depline, la final de exod.
Învierea așterne în suflet odihna-mpăcării,
Și spaima ori frica de moarte s-au dus
Când știi că alături de-a lungul cărării
Pășește cu tine, Alfa și Omega, Domnul Isus.
Eu trăiesc învierea cu gândul la cealaltă-nviere
Când suflet și trup adunate în straiele noi
Cunoaște-vor plenar a cerului sfânt adiere
Umblând cu Cristos în părtășie-amândoi.
Daniel Chereji
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu