Cu vântul frate de m-aș face, să-ți mângâi părul
Și genelor să le trimit sărutul dimineții,
Să duc parfumul fin al florilor ce umplu mărul,
Pe așternutul unde-de-și odihnește trupul clipa vieții.
Iar soarelui să te dezmierde-n răsărit,
Cu raza caldă pe pleoapa tremurândă,
Să-mi lase mie plăcerea să-ți sărut la asfințit,
Gura și sânii, cu dragostea-mi plăpândă.
În noaptea cu parfum de flori de liliac,
Iubirea ce ți-o port să te cuprindă-n brațe,
Buzele tale dulci să-mi de-a sărutul afrodiziac,
Lipite și flămânde de atingerile cele hoațe.
În goliciunea noastră, doar de stele învelită,
Și de lumina lunii și a sufletelor strălucire,
Lăsăm doar briza caldă a primăverii abia venită,
Să ne mai mângâie din când în când, cu pace și iubire.
Gheorghe Ionel BOBOACĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu