Unde-ți este moarte, boldul? Unde-ți este iadule, biruința?
Constatăm cu tristețe că, astăzi, Sâmbăta din Săptămâna Patimilor este
privită ca o „pauză” între doliul zilei de vineri și bucuria sfântă din
duminica Paștilor. O percepție cu totul greșită. Ea contrazice legătura
primordială dintre cele două zile. Ziua de sâmbătă este veriga indispensabilă
ce face legătura între Moartea și Învierea lui Hristos. În Sâmbăta Mare
sărbătorim înfrângerea morții de către Hristos, Învierea fiind mărturie a
acestui fapt. Aceasta este o zi tainică, al cărui înțeles nu poate fi tălmăcit
de mintea omenească. Hristos zace mort, cu trupul în mormânt. Cu toate acestea,
în acest moment al unei aparente înfrângeri asupra Vieții, moartea este cea
care a fost învinsă. Sufletul lui Hristos s-a pogorât la iad, precum se
întâmpla cu toate celelalte până la acea vreme. Însă sufletul său nu e ca toate
celelalte. El este Dumnezeu și Om. Iadul nu are putere asupra Sa. Încearcă să
Îl rețină, ca pe restul sufletelor de la Adam și Eva, dar nu izbutește. Viața
din Iisus Domnul de Viață Dătător luminează negura Iadului precum luminează
lumânarea cămara mică și întunecată. Puterea iadului este distrusă nu numai
prin Hristos ci și prin următorii săi credincioși, adică fiecare dintre noi.
Antiteza dintre trupul lui Hristos zăcând în mormânt și conștiința că prin
aceasta a învins moartea, creează un sentiment de tristețe îmbinat cu bucurie
(unic în ortodoxie) care să tacaă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu
cutremur, și nimic pământesc întru sine să nu gândească, căci Împăratul
împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mâncare
credincioșilor (Heruvic din Sâmbăta Mare).
Rodul victoriei lui Iisus este complet doar prin
Învierea Sa. În Vinerea Mare Iisus a devenit mielul sfânt, pur și fără de
păcat, jertfit pentru noi, spălându-ne păcatele cu Sângele Său. În ziua de
sâmbătă, Sufletul Său a întrat în iad și l-a distrus. Însă dacă trupul i-ar fi
rămas in mormânt, Moartea ar fi învins, căci din punct de vedere fizic ar fi
rămas fără de viață, iar cuvintele Sfântului Apostol Pavel nu ar fi avut nicio
însemnătate (1 Cor. 15, 12-20). Însă Iisus este Dumnezeu și Om. Iar Dumnezeu nu
poate muri. Și pentru a-și întregi izbânda, face ceea ce nimeni nu a putut, a
înviat, făcând o cale prin care toți să putem învia.
Începând cu trădarea lui Iuda, până la moartea
umilitoare, pogorârea în iad, și culminând cu Învierea, întregul sfârșit de
săptămână pascal reprezintă o serie de evenimente corelate între ele care ne-au
adus mântuirea. A fost nevoie ca fiecare eveniment să se petreacă pentru ca să
dea sens celor ce au urmat. Aceasta este Trecerea Lui și a noastră (cuvântul
Paști înseamnă trecere) de la moarte la viață, de la păcat la mântuire. Iar în
acest război al mântuirii, ziua în care s-a dat lupta a fost cea de sâmbătă
care s-a finalizat prin izbânda ce o simbolizează Paștile. Sâmbăta Mare
reprezintă punctul central al sărbătorilor Pascale, ziua în care suferința
începe să se transforme în bucurie și în care s-a croit drumul de la moarte
spre viață. Iar acest eveniment nu
trebuie trecut cu vederea. Izbânda Învierii lui Hristos nu ar fi fost posibilă
fără pogorârea și înfrângerea iadului, care a avut loc în Sâmbăta Mare, și fără
de care nu am putea sărbători cu adevărat Paștile.
Astfel, așa cum fiecare dintre noi, cu voia lui
Dumnezeu, se bucură de această trecere de la moarte la viață, ar trebui să ne
simțim obligați să-L însoțim pe Domnul pe drumul ce a condus la toate acestea.
Să fim asemenea mironosițelor care au rămas credincioase și L-au vegheat pe
Domnul, și nu precum ucenicii care L-au părăsit. Să facem aceasta pentru ca
asemenea femeilor purtătoare de mir să fim primii care aflăm vestea Învierii și
să spunem precum Sfântul Ioan Gură de Aur: Unde-ti
este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruința? Înviat-a Hristos si tu ai
fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos si au căzut diavolii. Înviat-a Hristos si se
bucura îngerii. Înviat-a Hristos si
viața stăpânește. Înviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapă; că
Hristos sculându-Se din morți, începătura celor adormiți S-a făcut. Lui se
cuvine slava și stăpânire în vecii vecilor.
Sursa:
johnsanidopoulos.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu