E teatru absurd, cu scenariul scris în țara lui Eugen Ionescu. În urma loviturii de stat din 6 decembrie, Statele Unite au sistat parteneriatul strategic cu România, au suspendat sine die programul Waiver și au rupt toate contactele politice și diplomatice cu autoritățile de la București. România e deconectată de Washington la nivelul instituției prezidențiale, al guvernului, al Ministerului de Externe și al ambasadei noastre de la Washington. Înalții oficiali de la București se gudură pe lângă mai-marii Uniunii Europene, dar doresc, în același timp, cu ardoare, reluarea relațiilor cu Statele Unite. Și, în aceste condiții, lui Marcel Ciolacu i-a intrat în cap o idee cu totul și cu totul trăsnită.
Total ageamiu, cel puțin în probleme de politică
externă, Marcel Ciolacu a optat pentru o soluție extrem de originală, și anume
să trimită doi emisari speciali la Donald Trump, misiunea acestora fiind să
reînnoade ceea ce au deznodat autorii și complicii loviturii de stat, din care
face parte și el însuși. Până ieri seară, numele acestora erau necunoscute.
Acum știm cine sunt și mă voi referi la ei. Dar, până atunci, să avem în vedere
faptul că, pentru ca relațiile noastre externe să funcționeze în bune condiții,
cetățenii României plătesc la greu o ditamai instituție guvernamentală, un
ditamai guvern, un parlament cu două camere, un Minister de Externe
supraponderal, precum și una dintre cele mai luxoase ambasade la Washington,
dotată cu un ambasador care, tot pe bani publici, plătește lunar o firmă de
avocați cu sarcina ca aceasta să facă lobby pe lângă Casa Albă și Departamentul
de Stat, servind interesele României. Cum s-a ajuns, în aceste condiții, ca
toate instrumentele constituționale pe care le avem la dispoziție să fie date
la o parte, iar premierul Marcel Ciolacu, peste capul tuturor și fără vreun
acord al parlamentului, să decidă ca rolul principal să fie preluat de doi
emisari speciali? Care, ne-a asigurat el, nu vor fi plătiți de la guvern pentru
deplasarea la Washington sau la Mar-a-Lago în misiunea lor „specială”.
De ce s-a supărat Donald Trump atât de mult, încât a
înghețat relațiile cu România? Din simplul fapt – dacă acesta este atât de
simplu – că au fost anulate tururile de alegeri și voința a nouă milioane de
votanți a fost batjocorită. Iar în Statele Unite așa ceva nu este de conceput.
Și cu atât mai puțin faptul că, în spatele votului din primul tur de scrutin,
s-ar fi aflat Federația Rusă. Prin urmare, cu sau fără „emisari speciali”, o
soluție sine qua non pentru restabilirea relațiilor normale cu Washingtonul
este revenirea la un proces democratic. O a doua cale complementară este ca
autoritățile de la București să refuze să mai îndeplinească orbește, în raport
cu Statele Unite, ordinele lui Macron și ale Ursulei von der Leyen. Iar pentru
consolidarea relațiilor noastre pe termen lung cu Washingtonul ar mai fi
indispensabilă realizarea unor megaproiecte comune în plan economic, din care
ambele părți să poată câștiga. Nimic nu este complicat. Există teoretic și un
asemenea proiect, la care însă autoritățile de la București nu s-au gândit cum
să-l pună în practică.
Era mult mai simplu ca autoritățile de la București
să îndeplinească condițiile pe care le-am enunțat mai sus și, în plus, să-i
ofere lui Donald Trump o uriașă oportunitate, o afacere de nerefuzat, din care
ambele state ar avea de câștigat și care, cu certitudine, ar consolida
securitatea României. Foarte pe scurt, pentru că asupra acestui subiect voi
reveni într-un alt demers editorial, Donald Trump este preocupat și gata să
investească sume colosale de bani pentru a extrage metale rare din subsolul
oceanului. Ori, din această perspectivă, noi dispunem de o bogăție fără egal în
lume, în platforma continentală a Mării Negre. Sunt circa doi metri de pulberi
cercetate științific de legendarul Cousteau, în parteneriat cu regretatul Dinu
Patriciu. A fost întocmit și un uriaș studiu pe această temă, a fost creat un
aspirator gigant care a funcționat experimental pe fundul Mării Negre și s-a
demonstrat că, printr-o investiție de câteva miliarde de euro, ar putea fi
câștigate sute de miliarde prin aplicarea unor procedee relativ simple de
separare și valorificare a metalelor rare din pulberile conținute de cea mai
nouă mare din lume. Tot ceea ce am scris mai sus nu este SF, este o realitate
pe care un guvern cu capul pe umeri ar trebui să încerce să o valorifice
imediat, în beneficiul său și în parteneriat cu Statele Unite.
Autor:
Sorin Roşca Stănescu
Sursa:
https://corect-news.ro/ageamii-de-la-bucuresti-se-cer-la-mar-a-lago/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu