I
Războiul împotriva poporului român are dimensiune istorică. Acum este o fază nouă, extrem de primejdioasă prin complexitate. E un război holotropic.
Ștergerea memoriei, în toate câmpurile, este
combinată cu tehnicile ponegririi neamului romanesc și cu distrugerea
ruinătoare a țării, toate pe fondul instaurării regimului neofanariot în care
fiscalitatea e totul și economia care produce bunăstare e nimic.
Populația este educată să accepte că singura soluție
este consumul din substanța economiei naționale (politica înstrăinării unor
active strategice) etc.
Dintre toate, operațiunea cea mai riscantă
(primejdioasă) este împingerea României pe o a treia cale, a economiei
fanariote, care îndepărtează România de Europa, de capitalismul producător de
civilizație națională și de bunăstare.
Acest război holotropic îmbracă la vedere formula
războiului cu statuile și impotriva canonizării neomartirilor români.
Este războiul împotriva eroilor și a sfinților
români, a cerului romanesc (ruperea vremelniciei de veșnicia acestui neam ca să
se risipească și să se șteargă numele de român din calendarul popoarelor).
II
„Am văzut Raiul și iadul. Iadul e plin de sfinți
care se roagă dar sunt mândri și nu iubesc, raiul e plin de păcătoși care se
smeresc” și descoperă iubirea înaintea clipei de pe urmă, ne spune Sf. Tiron
Rusul, duhovnicul Sf. Paisie Aghioritul.
Sfinții români sunt un exemplu înfiorător de sfinți
care s-au smerit rugându-se pentru călăi, iubindu-i în rugăciune, fiindca și
aceștia au fost creați după chip dumnezeiesc chiar dacă în faptele lor s-au
lepădat de darul chipului îndrăcindu-se în cele săvârșite de ei.
Felul acesta iubitor si smerit al sfinților români
arată ca poporul român, în duhul său, n-a ucis și n-are vocația omorârii
semenilor, precum l-a ponegrit Elie Wisel când a strigat: „Poporul român a
ucis, a ucis, a ucis!”.
Nu!, poporul român n-a ucis, n-a ucis, n-a ucis și
marturie sunt sfintii lui, plămădiți din suflet românesc creștin, care s- au
rugat pentru dușmani, iubindu-i astfel în fața lui Dumnezeu și mărturisindu-i
drept semeni ai lor și ai noștri.
Ponegritorii neamului românesc sunt fiii tatălui
minciunii și trebuie să ne rugăm pentru ei să scape din cea mai cumplită robie,
robia minciunii. Adică a potrivnicului, fiindcă minciuna este dușmanul
Adevărului care este Hristos.
III
Minciuna în dreptul semenului se numește mărturie
mincinoasă, adică mărturisirea potrivnicului împotriva lui Dumnezeu.
În învățătura creștină aceasta este păcat împotriva
Duhului Sfânt, care este Duhul Adevărului, si acest fel de păcat nu se iartă
nici aici nici în viața de apoi.
Cei ce mint, direct sau indirect (prin ponegrire),
în dreptul și împotriva poporului român și al oricărui popor, cad sub acest
păcat.
Pe aceștia noi putem să-i iertăm și să ne rugăm
pentru ei, cum ne cere învățătura, însă în fața lui Dumnezeu aceștia nu găsesc
iertare.
* * *
Cu privire la Nichifor Crainic, problema reală și
imperativă este sincronizarea oricărui manual (oricărei programe) cu adevărul
și deopotrivă cu respectul pentru toate popoarele și pentru valorile lor perene.
Opera lui Nichifor Crainic face parte din clasa valorilor perene.
Oricine-i falsifică profilul se dezonorează și cade
din demnitatea unei culturi și din cultul adevărului.
Aflu că se croiesc și alte tehnici ale minciunii și
falsificării în numele acelorași criterii mutilante.
Este imperativă reacția față de aceste strategii ale
ponegririi poporului român creștin din Spațiul
carpato-danubiano-ponto-nistrean.
Aflăm ca se precipită vremelnicii care au pus mâna
pe cârma instituțiilor să dicteze legi și coduri, programe și manuale de
falsificare sufletească a noilor generații bazate toate pe strategia ponegririi
identității românești.
Trebuie
respinse toate în numele adevărului, demnității și onoarei.
PROF.
DR. ILIE BĂDESCU

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu