2 februarie - Întâmpinarea Domnului

Sarbatoarea Intampinarea Domnului este praznuita pe 2 februarie. La 40 de zile de la Nasterea Domnului, cinstim aducerea Pruncului Iisus la templul din Ierusalim, de catre Maica Domnului si de Dreptul Iosif. Acest praznic poarta denumirea de Intampinarea Domnului pentru ca in Templu a fost intampinat de Dreptul Simeon si prorocita Ana. Mentionam ca dupa trecerea a 40 de zile de la nasterea primului copil, Legea mozaica prevedea ca cel care era de parte barbateasca sa fie adus la Templu si inchinat Domnului, afierosit Domnului cu gandul ca din acesta se poate ridica Mesia. Cu aceasta ocazie, parintii trebuiau sa aduca un miel si un porumbel ca ofranda. Cei saraci, care nu puteau aduce un miel, puteau oferi doi pui de porumbel.

In primele secole, Intampinarea Domnului era cinstita pe 14 februarie, deoarece Nasterea Domnului se serba impreuna cu Botezul Domnului. Iar cum Intampinarea Domnului era sarbatorita la 40 de zile dupa Epifanie, ziua de praznuire era 14 februarie.

In anul 542, in vremea domniei lui Iustinian cel Mare, sarbatoarea a fost introdusa oficial in calendarul rasaritean si prin Decret imperial, imparatul Iustinian a schimbat data de praznuire de pe 14 februarie, pe 2 februarie.

Prima mentiune documentara despre existenta acestei sarbatori o avem de la pelerina Egeria (sec. IV). O alta mentiune este cea a Sfantului Chiril al Ierusalimului (381) din panegiricul inchinat acestei sarbatori.

Sarbatoarea isi are o sorginte scripturistica. Momentul aducerii lui Iisus la Templu este descris doar de Sfantul Evanghelist Luca (2, 22-39).

Ei au fost intampinati de batranul Simeon si prorocita Ana. Lui Simeon i se fagaduise ca nu va trece la cele vesnice pana nu Il va vedea pe Mesia. Mentionam ca Simeon facea parte din cele 70 de persoane care au tradus Pentateuhul din limba ebraica in greaca, pentru biblioteca regelui Ptolemeu al II-lea al Egiptului. Ajuns la textul "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu" (Isaia VII, 14), traduce cuvantul "Fecioara" prin "femeie", caci era de neinteles ca o fecioara sa nasca. Pentru aceasta neintelegere, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu va muri pana nu-L va vedea pe Cel nascut din Fecioara Maria.

Astfel, miscat de Duhul Sfant, Il ia in brate pe Hristos si rosteste cuvintele: "Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel" (Luca 2, 29-32). Aceasta rugaciune este citita de fiecare data la slujba Vecerniei.

Pentru Simeon, Hristos este mantuirea trimisa de Dumnezeu in lume, Hristos este Lumina tuturor popoarelor. El a vazut cu ochii lui trupesti pe Cel pe care prorocii Vechiului Testament L-au vazut duhovniceste.

Sfantul Simeon vorbeste despre patimirea pe care o va avea Maica lui Dumnezeu la vremea Rastignirii Domnului, spunand: "Inca si prin sufletul tau va trece sabie" (Luca 2, 35), adica atunci cand Il va vedea pe Mantuitorul rastignit, sufletul ei va fi cuprins de durere si intristare, fiind strapuns ca si cu o sabie. Dar a profetit si despre Pruncul Iisus Care a fost adus la Templu ca “va fi pus spre caderea si spre ridicarea multora si ca semn care va starni multe impotriviri”. Dreptul Simeon face o profetie despre Taina Crucii lui Hristos, despre suferintele Lui, dar si despre suferinta mamei Sale, Fecioara Maria care va vedea cu ochii sai pe Fiul Sau rastignit si omorat.

Nu avem informatii clare despre preotia Dreptului Simeon. Iosif Studitul il numeste "preot sfintit", Sfantul Metodie spune despre el ca era "preot induhovnicit", insa, sunt si persoane precum Cuviosul Teofilact, Fotie s.a. care afirma ca nu era preot, dar traia mai presus de preotie.

Vladimir Losski, vorbind despre icoana Intapinarii Domnului spune ca Simeon este mai vrednic decat Moise a se numi "vazator de Dumnezeu", pentru ca lui Moise Dumnezeu i s-a aratat intr-un nor, iar Simeon "pe Cuvantul Tatalui cel mai inainte de veci intrupat L-a purtat si a descoperit lumina neamurilor: Crucea, adica si Invierea" (Stihira la Litia praznicului).

Dupa cum Dreptul Iosif a fost ascultator fata de Dumnezeu, la fel si noi suntem chemati sa fim receptivi la chemarea Domnului. Numele “Simeon” in limba ebraica inseamna "ascultare".

La Intampinarea Domnului a fost de fata si Prorocita Ana, fiica lui Fanuel, inaintata in varsta, care ziua si noaptea se nevoia in templu, in rugaciune si post. Dupa ce a trait cu barbatul ei sapte ani, acesta a trecut la cele vesnice, iar ea a ramas la Templu toata viata, staruind in post si rugaciune, slujind lui Dumnezeu neincetat. Avand in vedere acest mod de viata, s-a invrednicit a vedea pe Domnul, cand a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la nasterea Sa in trup. Este prezenta si prorocita Ana, pentru ca ea era o prorocita cultica, avea menirea sa adreseze mesajul din partea lui Dumnezeu celor care veneau la templu. De altfel, pe sulul pe care il tine in mana, asa cum apare in iconografie, sta scris: "Acest Prunc a facut cerul si pamantul”. Da, Hristos Pantocratorul este Logosul lui Dumnezeu prin Care "toate s-au facut; si fara de El nimic nu s-a facut din ce s-a facut" (loan 1, 3).

Sarbatoarea Intampinarea Domnului ne aminteste ca tot timpul suntem chemati sa-L primim tainic pe Hristos, mai ales atunci cand facem milostenie, cand ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului, cand primim cuvintele Sfintei Scripturi etc.

Una dintre cele mai cunoscute cantari de la Utrenia sarbatorii de azi, imnul "Nu pricep Curata". Aceasta cantare este asezata la Utrenie, in cadrul cantarii a IX-a (in locul imnului "Ceea ce esti mai cinstita..."). E o cantare care prezinta momentul intalnirii dintre Hristos si Dreptul Simeon, dintre Legea Veche si Legea Harului, intalnirea dintre om si Dumnezeu.

Evanghelia care se citeste in ziua pranicului Intampinarii Domnului:

"In vremea aceea au adus parintii pe Iisus Pruncul in Ierusalim, ca sa-L puna inaintea Domnului precum este scris in legea Domnului, ca orice intai-nascut de parte barbateasca, sa fie inchinat Domnului si sa dea jertfa, cum zice in legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Dar iata, era un om in Ierusalim, anume Simeon; si omul acela era drept si temator de Dumnezeu, asteptand mangaierea lui Israel si Duhul Sfant era asupra lui. Iar el era instiintat de Duhul Sfant ca nu va vedea moartea, pana ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Si din indemnul Duhului a venit la templu, tocmai cand parintii aduceau acolo pe Iisus Pruncul, ca sa faca pentru Dansul dupa obiceiul legii. Atunci Simeon a luat Pruncul in bratele sale, a binecuvantat pe Dumnezeu si a zis: acum, libereaza pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace; ca au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel. Iar Iosif si mama Lui se mirau de cele graite despre Prunc. Si Simeon i-a binecuvantat, iar catre Maria, mama Lui, a zis: iata, Acesta este pus spre caderea si ridicarea multora din Israel si ca un semn, care va starni impotriviri. Iar prin insusi sufletul tau va trece sabie, ca sa se dea pe fata gandurile din multe inimi. Mai era acolo proorocita Ana, fata lui Fanuil, din neamul lui Aser, ajunsa la adanci batranete, care traise cu barbatul ei numai sapte ani de la casatorie. Iar de optzeci si patru de ani era vaduva si nu se departa de la templu, slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea, in posturi si in rugaciuni. In ceasul acela, venind si ea acolo si aducand, de fata cu toti, slava lui Dumnezeu, vorbea despre Prunc tuturor celor care asteptau mantuirea lui Israel. Dupa ce parintii, au savarsit toate, potrivit legii Domnului, s-au intors in Galileea, in orasul lor Nazaret. Iar Pruncul crestea si se intarea cu duhul, umplandu-se de intelepciune; si harul lui Dumnezeu era peste Dansul". Sfantul Ev. Luca (cap. 2, vs. 22 - 40).

C.L.