Sarbatoarea Intampinarea Domnului este praznuita pe 2 februarie. La 40 de zile de la Nasterea Domnului, cinstim aducerea Pruncului Iisus la templul din Ierusalim, de catre Maica Domnului si de Dreptul Iosif. Acest praznic poarta denumirea de Intampinarea Domnului pentru ca in Templu a fost intampinat de Dreptul Simeon si prorocita Ana. Mentionam ca dupa trecerea a 40 de zile de la nasterea primului copil, Legea mozaica prevedea ca cel care era de parte barbateasca sa fie adus la Templu si inchinat Domnului, afierosit Domnului cu gandul ca din acesta se poate ridica Mesia. Cu aceasta ocazie, parintii trebuiau sa aduca un miel si un porumbel ca ofranda. Cei saraci, care nu puteau aduce un miel, puteau oferi doi pui de porumbel.
In primele secole, Intampinarea Domnului era
cinstita pe 14 februarie, deoarece Nasterea Domnului se serba impreuna cu
Botezul Domnului. Iar cum Intampinarea Domnului era sarbatorita la 40 de zile
dupa Epifanie, ziua de praznuire era 14 februarie.
In anul 542, in vremea domniei lui Iustinian cel
Mare, sarbatoarea a fost introdusa oficial in calendarul rasaritean si prin
Decret imperial, imparatul Iustinian a schimbat data de praznuire de pe 14
februarie, pe 2 februarie.
Prima mentiune documentara despre existenta acestei
sarbatori o avem de la pelerina Egeria (sec. IV). O alta mentiune este cea a
Sfantului Chiril al Ierusalimului (381) din panegiricul inchinat acestei
sarbatori.
Sarbatoarea isi are o sorginte scripturistica.
Momentul aducerii lui Iisus la Templu este descris doar de Sfantul Evanghelist
Luca (2, 22-39).
Ei au fost intampinati de batranul Simeon si
prorocita Ana. Lui Simeon i se fagaduise ca nu va trece la cele vesnice pana nu
Il va vedea pe Mesia. Mentionam ca Simeon facea parte din cele 70 de persoane
care au tradus Pentateuhul din limba ebraica in greaca, pentru biblioteca
regelui Ptolemeu al II-lea al Egiptului. Ajuns la textul "Iata Fecioara va
lua in pantece si va naste fiu" (Isaia VII, 14), traduce cuvantul "Fecioara"
prin "femeie", caci era de neinteles ca o fecioara sa nasca. Pentru
aceasta neintelegere, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu va muri pana nu-L va vedea pe
Cel nascut din Fecioara Maria.
Astfel, miscat de Duhul Sfant, Il ia in brate pe
Hristos si rosteste cuvintele: "Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane,
dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai
gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor
si slava poporului Tau, Israel" (Luca 2, 29-32). Aceasta rugaciune este
citita de fiecare data la slujba Vecerniei.
Pentru Simeon, Hristos este mantuirea trimisa de
Dumnezeu in lume, Hristos este Lumina tuturor popoarelor. El a vazut cu ochii
lui trupesti pe Cel pe care prorocii Vechiului Testament L-au vazut
duhovniceste.
Sfantul Simeon vorbeste despre patimirea pe care o
va avea Maica lui Dumnezeu la vremea Rastignirii Domnului, spunand: "Inca
si prin sufletul tau va trece sabie" (Luca 2, 35), adica atunci cand Il va
vedea pe Mantuitorul rastignit, sufletul ei va fi cuprins de durere si
intristare, fiind strapuns ca si cu o sabie. Dar a profetit si despre Pruncul
Iisus Care a fost adus la Templu ca “va fi pus spre caderea si spre ridicarea
multora si ca semn care va starni multe impotriviri”. Dreptul Simeon face o
profetie despre Taina Crucii lui Hristos, despre suferintele Lui, dar si despre
suferinta mamei Sale, Fecioara Maria care va vedea cu ochii sai pe Fiul Sau
rastignit si omorat.
Nu avem informatii clare despre preotia Dreptului
Simeon. Iosif Studitul il numeste "preot sfintit", Sfantul Metodie
spune despre el ca era "preot induhovnicit", insa, sunt si persoane
precum Cuviosul Teofilact, Fotie s.a. care afirma ca nu era preot, dar traia
mai presus de preotie.
Vladimir Losski, vorbind despre icoana Intapinarii
Domnului spune ca Simeon este mai vrednic decat Moise a se numi "vazator
de Dumnezeu", pentru ca lui Moise Dumnezeu i s-a aratat intr-un nor, iar
Simeon "pe Cuvantul Tatalui cel mai inainte de veci intrupat L-a purtat si
a descoperit lumina neamurilor: Crucea, adica si Invierea" (Stihira la
Litia praznicului).
Dupa cum Dreptul Iosif a fost ascultator fata de
Dumnezeu, la fel si noi suntem chemati sa fim receptivi la chemarea Domnului.
Numele “Simeon” in limba ebraica inseamna "ascultare".
La Intampinarea Domnului a fost de fata si Prorocita
Ana, fiica lui Fanuel, inaintata in varsta, care ziua si noaptea se nevoia in
templu, in rugaciune si post. Dupa ce a trait cu barbatul ei sapte ani, acesta
a trecut la cele vesnice, iar ea a ramas la Templu toata viata, staruind in
post si rugaciune, slujind lui Dumnezeu neincetat. Avand in vedere acest mod de
viata, s-a invrednicit a vedea pe Domnul, cand a fost dus la Templu, la
patruzeci de zile de la nasterea Sa in trup. Este prezenta si prorocita Ana,
pentru ca ea era o prorocita cultica, avea menirea sa adreseze mesajul din
partea lui Dumnezeu celor care veneau la templu. De altfel, pe sulul pe care il
tine in mana, asa cum apare in iconografie, sta scris: "Acest Prunc a
facut cerul si pamantul”. Da, Hristos Pantocratorul este Logosul lui Dumnezeu
prin Care "toate s-au facut; si fara de El nimic nu s-a facut din ce s-a
facut" (loan 1, 3).
Sarbatoarea Intampinarea Domnului ne aminteste ca
tot timpul suntem chemati sa-L primim tainic pe Hristos, mai ales atunci cand
facem milostenie, cand ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului, cand primim
cuvintele Sfintei Scripturi etc.
Una dintre cele mai cunoscute cantari de la Utrenia
sarbatorii de azi, imnul "Nu pricep Curata". Aceasta cantare este
asezata la Utrenie, in cadrul cantarii a IX-a (in locul imnului "Ceea ce
esti mai cinstita..."). E o cantare care prezinta momentul intalnirii
dintre Hristos si Dreptul Simeon, dintre Legea Veche si Legea Harului,
intalnirea dintre om si Dumnezeu.
Evanghelia
care se citeste in ziua pranicului Intampinarii Domnului:
"In
vremea aceea au adus parintii pe Iisus Pruncul in Ierusalim, ca sa-L puna
inaintea Domnului precum este scris in legea Domnului, ca orice intai-nascut de
parte barbateasca, sa fie inchinat Domnului si sa dea jertfa, cum zice in legea
Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Dar iata, era un om
in Ierusalim, anume Simeon; si omul acela era drept si temator de Dumnezeu,
asteptand mangaierea lui Israel si Duhul Sfant era asupra lui. Iar el era
instiintat de Duhul Sfant ca nu va vedea moartea, pana ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului. Si din indemnul Duhului a venit la templu, tocmai cand
parintii aduceau acolo pe Iisus Pruncul, ca sa faca pentru Dansul dupa obiceiul
legii. Atunci Simeon a luat Pruncul in bratele sale, a binecuvantat pe Dumnezeu
si a zis: acum, libereaza pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace; ca
au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o inaintea fetei tuturor
popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel.
Iar Iosif si mama Lui se mirau de cele graite despre Prunc. Si Simeon i-a
binecuvantat, iar catre Maria, mama Lui, a zis: iata, Acesta este pus spre
caderea si ridicarea multora din Israel si ca un semn, care va starni
impotriviri. Iar prin insusi sufletul tau va trece sabie, ca sa se dea pe fata
gandurile din multe inimi. Mai era acolo proorocita Ana, fata lui Fanuil, din
neamul lui Aser, ajunsa la adanci batranete, care traise cu barbatul ei numai sapte
ani de la casatorie. Iar de optzeci si patru de ani era vaduva si nu se departa
de la templu, slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea, in posturi si in rugaciuni.
In ceasul acela, venind si ea acolo si aducand, de fata cu toti, slava lui
Dumnezeu, vorbea despre Prunc tuturor celor care asteptau mantuirea lui Israel.
Dupa ce parintii, au savarsit toate, potrivit legii Domnului, s-au intors in
Galileea, in orasul lor Nazaret. Iar Pruncul crestea si se intarea cu duhul,
umplandu-se de intelepciune; si harul lui Dumnezeu era peste Dansul".
Sfantul Ev. Luca (cap. 2, vs. 22 - 40).
C.L.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu