de Gheorghe Pârja
Scriu, cu câteva zile întârziere, despre aniversarea
lui Florin Piersic, dar a vorbi despre marele actor niciodată nu este prea
târziu. Cum pe 27 ianuarie s-au aliniat planetele destinului, Florin Piersic a
împlinit 90 de ani. Am socotit, prețuindu-i statura profesională, să-i dăruiesc
câteva cuvinte de admirație și recunoștință. Este un om al lumii apropiate.
Când l-am cunoscut, și am stat la o masă, i-am spus, firesc, domnule Florin!
M-a privit fix și, pe un ton dojenitor, mi-a zis: pe mine mă cheamă Florin,
Florin Piersic! Așa am pățit-o și cu Nichita Stănescu, care mi-a replicat, la
adresarea mea politicoasă, că Domn a fost Cuza!
M-am întâlnit cu actorul în mai multe rânduri,
momente benefice pentru profesia mea. De neuitat rămâne interviul cu Florin
Piersic, realizat într-o sală din Centrala Minelor din Baia Mare, martor fiind
confratele Adrian Marchiș. Atunci mi-a declarat: „Între mine și Maramureș este
o dragoste veche, care nu poate să moară.” În studenție, l-am aplaudat pe scena
Teatrului Național din București, în câteva roluri de excepție. Lui, Peer Gynt,
de Ibsen, i-a rămas o rană dulce. Mie, rolul Lennie, din piesa „Oameni și
şoareci,” după J. Steinbeck. Și alte multe roluri din teatru sunt memorabile.
Cum să-l uităm pe Marius Chicoș Rostogan, pedagogul de școală nouă, portretizat
de Caragiale, și magistral interpretat de Florin.
Despre actorul de film este mult de vorbit. Și-a
croit un drum propriu, în felurite roluri pe marele ecran. Și așa am ajuns
acasă. Adică la filmul „Pintea,” unde Florin îl interpretează pe vestitul
personaj, care și-a pus amprenta pe cariera lui. Ca unul care am crescut în
Maramureș, și mi-am tras seva multor legende din poveștile oamenilor, mi-am
format o imagine despre haiducul Pintea. Sincer spun, nu a fost departe de
închipuirea mea. Cam așa am rămas alături de peliculă și, evident, de actorul
Florin Piersic. Florin nu s-a raportat ca la un film de aventuri, cu bătăi, cu
pistoale, cu haiduci. A vrut să întruchipeze un personaj complex – rol de
compoziție – trăind drama timpului istoric evocat în film. A înțeles ce
reprezintă Pintea pentru Maramureș, pentru istoria acelui timp. Îmi mărturisea,
în acel interviu, că el întruchipa: „un simbol al maramureșeanului frumos,
deștept, frumos în sensul sufletesc al cuvântului, că eu nu m-am socotit niciodată
frumos, un personaj bogat pe dinlăuntru, cu o profunzime și o tristețe
extraordinare.”
De aceea i-a spus regizorului că el, Pintea, nu
trebuie să râdă niciodată în film. Și așa a rămas. Talentul lui Florin a scos,
uneori, personajul din convenția mitică. Așa, Florin și-a luat partea lui de
Maramureș. Adică viziunea dramatic-lirică, în care mă regăsesc din plin. Filmul
propune o posibilă întâmplare a acestui erou, iar Florin ne-a propus o
întâlnire memorabilă cu un personaj real, învăluit în legendele locului. În
care m-am format și eu în tinerețe. Cum ar fi peștera din Gutâi, în care Pintea
adăpostea berbințele cu galbeni. Parte din filmări s-au realizat în sate de pe
Văile Cosăului și Marei. Adică la Budești, Sârbi, Călinești, Breb, Desești,
Mara și Sat Șugatag. Vorbind cu oameni din aceste sate, unii sunt personaj
colectiv în film, Florin a sporit farmecul personajului din spusele lor. Filmul
mai conservă vocile, unice în felul lor, ale Anuței Tite și Nicolae Pițiș. Așa
ne-au dăruit, și ei, o parte din Maramureș. Partea dinspre cântecul cu noduri.
Florin Piersic rămâne un actor care sfidează timpul.
Cum este și romancierul Nicolae Breban, născut și el în Maramureș, care, la 92
de ani, este la masa de scris. Aceste izbânzi umane, și profesionale, te leagă
de partea luminată a vieții. Florine, poți veni pe la noi, unde ai partea ta de
Maramureș. Că ești Cetățean de Onoare al municipiului de pe Săsar. După cum și
tu ne-ai dăruit harul, talentul și sufletul generos. Așa, cele două daruri
rămân înalte, ca o turlă de biserică. Ai fost alături de spectatorii tăi,
jucând cu patimă, trăire și dăruire. Un actor român, unic în felul lui. Cum
aprecia și academicianul Ioan Aurel Pop, el nu a transformat viața în artă, ci
arta în viață.
Închei cu admirația pentru Florin a unui alt mare
actor, Radu Beligan, care mi-a spus într-un dialog băimărean, când l-am
întrebat despre Florin: „Personajul fabulos de pe scenă, din viață și de pe
ecran, care răspunde la numele de Florin Piersic, este, fără îndoială, CEL MAI
IUBIT ACTOR DIN ROMÂNIA. Îl iubesc pentru că este multitalentat până în vârful
unghiilor. Îl iubesc pentru că este generos și bun, îl iubesc pentru că este
trăsnit și imprevizibil, îl iubesc pentru hazul lui devastator, îl iubesc
pentru creațiile de pe scena Naționalului, îl iubesc pentru fantezia lui
debordantă, îl iubesc pentru că nu l-am auzit niciodată bârfindu-și vreun
coleg. Într-un cuvânt îl iubesc pentru că este OM.”
De aceea îl iubim și noi. Că are multe feluri de a
se împăca cu lumea. L-am sunat întru urare. Mi-a răspuns cu sfiala sărbătorii
lui. Mi-a mulțumit, dar mai ales Maramureșului! Am urmărit cinstirea adusă
marelui actor pe scena Teatrului Național. A fost alături de el, pe scenă, și
un cal, pentru a nu uita viața lui călare din filmele care l-au consacrat. De
la Pintea, la Mărgelatu. Sănătate, Florin Piersic! Sunt fericit că sunt
contemporan cu tine! Dar nu numai eu împărtășesc această bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu