Dacă m-ai săruta uşor atâta cât se cade
Ca un robot neprogramat cu simţurile fade
Te-aş săruta şi eu cu dor, orbit de pasiune
Rugându-mă la Dumnezeu să facă o minune.
Dacă m-ai săruta pe ochi să văd realitatea,
Aş deveni păcat iertat, dar pedepsit cu moartea.
Cu pleoapele n-aş mai putea să mai clipesc vreodată
Şi-n ochii goi mi-ar asfinţi lumina-ntunecată.
Iară de m-ai atinge doar pe fiecare frunză
Aşa ca pana de poet pe fiecare muză,
Din floare m-aş preface-n brad cu frunzele de ace
Că-n mintea mea e noapte-acum, dar ziuă se va face.
Prea tulburat să-mi limpezesc dorinţele confuze,
Căci tot pe mine m-ar durea de te-ai răni la buze
Şi-n veci nemântuiţi vom fi de dorurile noastre,
Chiar de ne-om săruta vreodat’ înverigaţi în astre.
Doar ca un om iubesc, doresc şi cred în nemurire,
Învii şi-ngrop un sentiment de dincolo de fire,
Iar sufletului pustiit de doruri trecătoare
Orice i-aş face e în van căci nu ştie ce-l doare.
Iubeşte-mă aşa cum sunt şi lasă-mă uimit
Căci pentr-un simplu muritor sunt mult prea fericit,
Dar nu mă săruta acum aşteaptă-mă în stele,
În altă viaţă renăscut din dorurile mele.
Ovidiu Vasile - din vol. Damen Tango
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu