De-ar fi să vii în casa mea din suflet,
Când te-aș privi ar înflori o stea,
Aș pune dor pe-al vântului răsuflet
Și din paharul vieții eu aș bea.
Nu vreau acum decât o clipă-n care,
Să rătăcesc cu gândul în trecut,
Să îmi închipui o iubire mare
Și să alung povești ce m-au durut.
Din firul vieții aș mai face-o casă,
În care să trăim iar fericiți,
Să-mi spun atunci că lumii nu îi pasă,
Că noi suntem ai timpului iubiți.
Din univers să curgă iar iubirea,
Care s-a dus prin stele să mai stea,
Uitând de noi care-i ceream venirea,
La tine-n suflet și-n inima mea.
Toate-au trecut și au lăsat doar pagini,
Cu albul lor nescris pe scrinul gol,
În ochii minții se rotesc imagini,
Care se frâng și dau vremii obol!
Autor: Aurelia Oancă
27.01.2026

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu