Cu câteva săptămâni în urmă am citit despre inițiativa unui consilier municipal băimărean care voia să propună spre dezbatere publică inițiativa înființării unui serviciu de transport și agrement cu trotinete după modelul existent în mai multe orașe din țară și străinătate. Adică cetățenii să poată închiria trotinete din mai multe locații pentru a se deplasa cu ele prin Baia Mare.
O inițiativă care poate stârni controverse încă din
start având în vedere că tot mai multe aglomerații urbane care au asemenea
servicii încearcă din răsputeri să scape de ele, unele interzicându-le deja.
Cauzele sunt multiple dar argumentul cel mai invocat
al folosirii trotinetelor electrice este pericol grav și în creștere pentru
copii și tineri, generând sute de internări anual din cauza traumatismelor
severe suferite. Studiile arată că utilizatorii de trotinete electrice au un
risc mai mare de leziuni cerebrale chiar și față de bicicliști sau
motocicliști, iar copiii sunt cei mai vulnerabili.
Nu avem o statistică la nivelul Băii Mari, dar în
România numărul minorilor care ajung la camerele de gardă după accidente cu
trotineta electrică a crescut alarmant. Bunăoară la Neurochirurgie, în anului
2026, aproximativ 300 de copii au fost internați în urma accidentelor cu
trotineta electrică. Unii dintre aceștia au ajuns în stare vegetativă.
Aproape jumătate dintre copiii accidentați aveau sub
12 ani, deși legea le interzice complet accesul pe drumurile publice la această
vârstă. În multe cazuri medicii au raportat traumatisme cranio-cerebrale
grave, fracturi complexe, leziuni abdominale și plăgi extinse.
Riscul ridicat provine din combinația dintre
caracteristicile tehnice ale vehiculului și lipsa de maturitate fizică a
minorilor. Trotinetele pot atinge rapid 25 km/h sau chiar mai mult în cazul
modelelor delimitate. Copiii nu au reflexele și capacitatea de a anticipa
pericolele la aceste viteze. Apoi, roțile mici se blochează ușor în gropi,
borduri sau linii de tramvai. Centrul de greutate ridicat aruncă copilul direct
în față la orice frânare bruscă.
Majoritatea copiilor circulă fără cască de protecție,
ceea ce transformă o simplă căzătură într-un traumatism cranian sever.
Transportul a două persoane pe aceeași trotinetă este o cauză frecventă a
accidentelor grave în rândul minorilor.
Ar fi multe de spus despre acest domeniu controversat
care necesită soluții urgente pentru a stopa această sursă de accidente grave.
Cu siguranță că și în Baia Mare se vor lua măsurile necesare până ce fenomenul
mai poate fi stăpânit.
Mă opresc aici și ies din domeniul tehnic și cel al
cifrelor, propunându-vă spre lectură un material realizat Mădălina Vesa, postat
pe Facebook, care mi se pare mai convingător decât înșiruirea argumentelor pro
sau contra folosirii trotinetelor în mediul urban.
Lectură plăcută și… folositoare!
„Un medic povestește un caz cumplit. O mamă cochetă,
probabil cu trench bej de la Zara în vânt, cu buzele date cu gloss și cu ochii
pe mailurile de la șefuțu, care își urcă copilul de grădiniță pe placa
trotinetei. În fața ei. Fix ca pe-un airbag uman de 18 kilograme.
Că se grăbește dânsa la serviciu și mai trebuie să-l
lase și pe ăsta mic la grădi, iar autobuzul nu mai venea… Și pe urmă vine
medicul ăla de la Urgențe, cu ochii injectați de nesomn și cu halatul plin de
sânge, și zice: „N-au mai ajuns la serviciu și grădiniță”.
Pac. N-au mai ajuns. A ajuns mamițica la UPU, cu
manichiura semipermanentă ruptă și copilul cu cutia craniană moale, gata să-și
petreacă restul vieții în stare vegetativă.
Știți ce înseamnă stare vegetativă? E un corp de copil
care respiră mecanic, pe care-l întorci de pe o parte pe alta ca să nu facă
escare până la os, pe care o să-l schimbi de pamperși și la 20 de ani și la 40
de ani și-i bagi mâncare pasată printr-un tub în stomac în timp ce el se uită
în gol prin tine.
Aia e „economisirea de timp” pe care ați câștigat-o
dacă-l urcați pe copil în fața voastră pe trotinetă că vă grăbiți sau le
cumpărați o astfel de trotinetă …sau, Doamne ferește, vă poate costa și mai
scump, chiar viața!
Măi, copiii sunt făcuți să fie neștiutori și
nemuritori. De-aia au 5-8-10 ani. De-aia sar din copaci, ling fierul înghețat
iarna, își bagă boabe de fasole în nas și cred că pot să zboare dacă-și pun o
pungă de Profi pe umeri.
Rolul tău de părinte nu e să fii prietenul lor „cool”
care le descarcă aplicația cu cardul lui tati și-i lase să se plimbe pe
drăcoveniile alea. Rolul tău e să fii lobul lor frontal care lipsește. Să fii
ăla care le zice: „Nu. Nu te urci pe aia, că nu ești de tablă”.
Fizică de clasa a șasea, pe care am fentat-o toți ca
să fumăm în baie: centrul de greutate pe scândura aia e sus, baza de susținere
e zero, asfaltul din orașe e o colecție de cratere demnă de suprafața Lunii.
O singură pietricică, un căcat de câine uscat, o
denivelare lăsată de Dorel de la Distrigaz și ai zburat ca proiectilul de tun.
Diferența e că la capătul zborului nu te așteaptă o saltea de gimnastică, te
așteaptă o bordură. Iar bordura aia nu negociază cu craniul de 6 ani. Îl
desface ca pe o nucă.
Vă spun, fugiți de trotinetele alea ca de ciumă.
Lăsați-i să meargă pe jos până le cad picioarele, lăsați-i să vină acasă cu
lovituri și zgârieturi de joaca adevărată, că o julitură trece cu spirt. O
fractură deschisă de craniu nu trece cu nimic. Vă lasă cu brațele goale și cu o
viață întreagă de întrebat „ce-ar fi fost dacă nu mă zgârceam la zece minute de
mers pe jos” sau „ce-ar fi fost dacă nu îi cumpăram o trotinetă electrică”.
Ultimul deces a fost în august. Un băiat de 6 ani s-a
stins în braţele medicilor, după un accident în care, deşi purta cască,
traumatismul cranian a fost prea puternic, iar el prea mic pentru a putea
lupta”… Mulțumim, Mădălina…
Autor: Grigore Ciascai
Sursa: Redactia 9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu