Cu o întîrziere neobișnuită de o săptămînă, americanii dau un comunicat, prin ambasada de la București, despre vizita subsecretarului de stat al Apărării, Elbridge Colby, care s-a văzut cu Nicușor, dar nu am aflat mai nimic de la președintele nostru.
Citit cu atenție, pe rînduri și printre rînduri, comunicatul spulberă visurile mai-marilor României de a vedea trupe americane consistente, livrate chiar și pe bani grei de partenerul strategic, ca să ne apere la greu. De fapt, SUA ne transmite, sec: canci trupe noi, învățați să vă descurcați singuri.
Poți să-ți dai seama cînd cineva nu-ți face cadou ce ți-ai dorit: îți scrie o felicitare lungă. Exact asta a primit România de la ambasada SUA după vizita lui Elbridge Colby.
Cîteva paragrafe despre „importanța vitală” a parteneriatului, despre „pilonul indispensabil” și despre „Alianța mai puternică”. Cifre n-ai să găsești. Nici un efectiv, nici o bază, nici un calendar. Cuvîntul „trupe” lipsește cu desăvîrșire, de parcă ar fi fost scos din dicționarul diplomatic.
Colby nu e un oaspete oarecare. E omul care coordonează la Pentagon reevaluarea prezenței militare americane în Europa. Cu alte cuvinte, nu a venit să ne anunțe că ne trimite întăriri. A venit să vadă cît de mult mai putem plăti noi. Fraza-cheie din comunicat e cea cu apărarea convențională a Europei, „condusă de europeni”.
Asta e NATO pe românește: americanii își mută atenția spre Asia, iar noi, europenii, ne ținem de cald unul altuia și băgăm adînc mîinile în buzunare, după bani de înarmare. Iar cînd Colby laudă „abordarea proactivă” a României, e vorba de transferul unei părți mai mari a responsabilităților de apărare către aliați.
Cîteva sute de militari americani au plecat deja din România. Vizita lui Colby a fost prima de acest rang după retragerea unei părți a trupelor. Și ce face Bucureștiul? Se grăbește să-i facă pe plac. Ne oferim să plătim combustibilul avioanelor și mașinilor de luptă americane, după modelul polonez, poate și soldele, iar baza de la Mihail Kogălniceanu o extindem pe banii noștri.
Visul mioritic suprem era brigadă permanentă la Marea Neagră, dar acum ne-am obișnuit cu ideea că ar fi frumos să plece cît mai puțini din ce mai avem.
E adevărat, decizia finală nu s-a luat. Opțiunile Pentagonului trebuie să ajungă curînd pe masa secretarului Hegseth, iar ultimul cuvînt îi aparține lui Trump, în decembrie. Numai că semnalele sunt clare, iar un comunicat ca ăsta e scris de oameni care știu cum arată dosarul. Dacă ar fi fost vești bune, ar fi pus niște numere pe masă.
Una peste alta, comunicatul Ambasadei este unul diplomatic, cu formulări pozitive, dar mesajul strategic din spatele lui este destul de ferm: America vrea aliați europeni care să poată lupta și să se apere cu propriile mijloace, nu aliați care să aștepte permanent intervenția americană.
Americanii îi transmit României că nu mai este suficient să fie o țară care găzduiește baze militare americane și beneficiază de protecția NATO. Washingtonul vrea o Românie capabilă să contribuie activ la apărarea regiunii, cu propriile forțe, echipamente, infrastructură și capacități operaționale.
(inpolitics)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu