Întotdeauna de Ziua Națională a României mă cuprinde o bucurie exterioară și o emoție lăuntrică! În această zi, de 1 Decembrie, sufletul meu vibrează și întinerește. Mă simt contemporan cu toți românii care au fost, cu cei ce sunt și cei care vor veni după noi. Mereu am perceput poporul român, ca suma tuturora, adică a înaintașilor, a celor prezenți și a celor ce vor veni după noi, desigur unii cu ajutorul Domnului vor fi nepoții mei de la cei trei copii pe care mi i-a hărăzit viața. Actul de la 1 Decembrie 1918 nu se putea face fără eroismul, suferința și inteligența înaintașilor noștri, care de la Mihai Viteazul până la sfârșitul primului război mondial, au avut un proiect de țară: unirea tuturor românilor într-o singură țară ”dodoloață”, cum spunea poetul Lucian Blaga. Această țară am moștenit-o azi, dar cu granițele frânte, că așa au dorit marile puteri la un moment dat printr-un pact semnat de dictatori sângeroși în august 1939, care și azi, din păcate, funcționează rupând Basarabia de patria mama, România.
Astăzi este o zi a bucuriei și a recunoștinței
pentru cei care în frunte cu regii și episcopii noștri, susținuți de o clasă
politică vizionară în frunte cu Iuliu Maniu și Ionel I.C. Brătianu – alături de
peste 100.000 români ardeleni – au votat la Alba-Iulia, pe 1 Decembrie 1918
”unirea veșnică a Transilvaniei cu România”. Am moștenit o țară pe care o iubim
și, în ciuda criticilor, e una dintre economiile cele mai dinamice din UE, conform
statisticilor internaționale. Dar azi, țara noastră în contextual european nu
mai este România doar în granițele statale, ci mult mai întinsă, dacă luăm ad
litteram expresia lui Nichita Stănescu ”patria noastră este oriunde se vorbește
limba română”. În acest cadru lingvistic și cultural, România este atât statul
nostru în frontierele recunoscute internațional, dar și în comunitățile
istorice de români din jurul granițelor țării noastre, dar și în Diaspora, pe
tot cuprinsul Europei, unde trăiesc peste 6 milioane de români.
Nu întâmplător, 1 Decembrie – Ziua Națională a
României este după sărbătoarea Sfântului Andrei, apostolul care a creștinat
poporul nostru și este ocrotitorul României. Astfel, 30 noiembrie a devenit
Ziua Națională religioasă a poporului român, care împlinește sărbătoarea
noastră națională. Azi, de 1 Decembrie – ca niciodată, îi vedem pe românii
noștri din Diaspora cum sărbătoresc pe stadioane, în lăcașuri de cult și în
săli închiriate, cu ajutorul bisericii ortodoxe, în mii de evenimente
culturale, spirituale, populare și patriotice: Ziua Națională a României. Am
călătorit în Diaspora și am văzut dragostea cu care românii de acolo își
păstrează limba, cultura și credința românească. Se înființează acolo permanent
centre culturale, școli și biblioteci românești și se construiesc biserici. Se
naște și renaște o nouă și, în același timp, o veșnică și unică țară cu numele
România, din nou acasă și în Diaspora. România este acum mai mare, Țara noastră
cuprinde statul român în granițele actuale și România de dincolo de granițe,
același popor de o limbă și o lege. Să iubim România și românii dincolo de
ideologii și platforme politice trecătoare: globalism, progresism, suveranism,
liberalism, socialism sau alte ”isme”, care dezbină națiunea. Să înțelegem de
Ziua Națională că noi românii suntem obligați moral de istoria strămoșilor
noștri care și-au vărsat sângele în războaie și răscoale pentru independență,
demnitate și progres ca să fim uniți în cuget și simțiri. Dușmanii noștri stau
la cotitură și ne vor lovi doar dacă vom fi slăbiți de dezbinare și conflicte
politice fără rost și sterpe.
Noi, românii trebuie să înțelegem că partidele și
ideologiile sunt trecătoare, iar noi românii trebuie să ne păstrăm moștenirea
comună cimentată în secole de lupte și sânge. Să înțelegem, la fel ca Barbu
Ștefănescu Delavrancea că România, este dincolo de ”ismele” ideologice o țară
formată din strămoși, cei vii și cei ce vor veni sub o singură lege creștină.
Să nu lăsăm niciodată ca aceste conflicte politice inflamate de forțe externe
să ne pună în conflict frate cu soră, părinți cu copii. De Ziua Națională eu
votez cu inimă și credință pentru unitatea națională, libertate și democrație,
pentru o țară puternică, unită și prosperă în Europa, cu conducători cu frică
de Dumnezeu și de lege. Să nu lăsăm șarpele dezbinării să ne muște iar ca-n
1940. De aceea, în această zi de sărbătoare, cu bucurie, emoție și lacrimi pe
obraji, le urez tuturor românilor de pretutindeni, cu gândul la Mihai Eminescu
sau la înaintașii de pe Câmpul lui Horea de la Alba-Iulia, cu recunoștință și
dragoste: La mulți ani România eternă, dincolo de ideologii, oriunde ai fi!”
Ionuț
Țene
