Semnificaţii istorice pentru ziua de 27 mai

 În 2007, filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" al lui Cristian Mungiu a câştigat, pentru prima dată în istoria cinematografului românesc, premiul Palme d'Or al Festivalului de la Cannes.

 1564 - A murit Jean Calvin, reformator religios, unul din iniţiatorii Reformei protestante (n. 1509)

1600 - Cele trei ţări româneşti au fost încorporate într-un singur stat sub conducerea lui Mihai Viteazul

1703 - A fost întemeiat oraşul Sankt Petersburg, viitoare capitală a Imperiului ţarist

1821 - Tudor Vladimirescu a fost ucis, lângă Târgovişte, din ordinul lui Alexandru Ipsilanti (n. 1780)

1840 - A murit Niccolo Paganini, unul dintre marii virtuozi ai viorii (n. 27 octombrie 1782)

1878 - S-a născut Isadora Duncan, dansatoare americană (d. 1927)

1910 - A murit bacteriologul german Robert Koch, descoperitorul bacilului tuberculozei (n. 1843)

1928 - S-a născut Constantin Ticu Dumitrescu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi iniţiatorul Legii privind accesul la dosarele fostei securităţi (d. 5 decembrie 2008)

1974 - Jacques Chirac devine prim-ministru al Franţei

1984 - A avut loc inaugurarea oficială a Canalului Dunăre-Marea Neagră, considerat, la vremea respectivă, al treilea canal de navigaţie, ca importanţă, după Suez şi Canalul Panama. Lucrările de construcţie au durat 11 ani

1984 - A fost resfinţită Biserica Neagră din Braşov, după ce s-au încheiat lucrările de restaurare începute în anul 1970

2004 - Preşedintele Fiat, Umberto Agnelli, a încetat din viaţă (n. 1934)

2005 - A încetat din viaţă Liviu Tudan, solist şi basist, liderul trupei "Roşu şi Negru"

2007 - A încetat din viaţă Edward Behr, jurnalist britanic şi autor a numeroase corespondenţe de război pentru Newsweek (n. 1926).

Finala Cupei României la fotbal, CSU Craiova – Hermannstadt!

Echipele probabile:

Craiova: Mitrovic – Popa, Kelic, Ferreira – Dimitrov, Zlatinski, Mateiu, Bancu – Gustavo, Băluţă, Mitriţă. Antrenor: Devis Mangia.

Hermannstadt: Căbuz – Coman, Pîrvulescu, Stoica, Tătar – Danci, Dâlbea – Hergheligiu, Rusu, Petrescu – Blănaru. Antrenor: Alexandru Pelici.

Arbitru: Bîrsan Marcel (Bucureşti).

Asistenți: Ghinguleac Adrian Radu (Bucureşti), Danşa Ciprian Florin (Satu Mare).

Rezervă: Popa Cătălin (Piteşti).

Observatori:  Ionescu George (Bucureşti), Goga Octavian (Braşov).

Sunt 36 de ani de la ultima prezență a unei echipe din Liga a II-a în finala Cupei României, FC Baia Mare, 2-3 cu Dinamo!

Echipe din divizia secundă care au cucerit trofeul au fost Metalul Reșița (1954, cu Dinamo), Sticla Arieșul Turda (1961, cu Rapid) și Chimia Rm. Vâlcea (1973, cu Constructorul Galați – Divizia C) și Rapid (1975, cu Craiova).

Meciul este transmis de mai multe televiziuni, printre cate PRO X, DIGI SPORT 1.

                                                                                       C.S.

Evanghelia de Duminică: Cincizecimea, împlinirea făgăduinței Tatălui

Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) Ioan 7, 37-53; 8, 12

În ziua cea din urmă − ziua cea mare a sărbătorii −, Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din lăuntrul său. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci, mulţi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Prorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristos. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din seminţia lui David şi din cetatea Betleem, de unde era David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi la farisei, iar aceia le-au zis: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Deci le-au răspuns fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat proroc. Şi s-a dus fiecare la casa lui. Deci, iarăşi a vorbit Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

Duminica Cincizecimii, a Pogorârii Duhului Sfânt sau a Rusaliilor, mai este numită în popor și Duminica Mare. În cuvântul evanghelic ce se citește la Sfânta Liturghie în ziua praznicului, Mântuitorul face referire la acest eveniment, care se va petrece în urma preamăririi Sale: „Iar în ziua cea din urmă − ziua cea mare a sărbătorii −, Iisus a stat între ei și a strigat zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit” (Ioan 7, 37, 39).

Făgăduința primirii Mângâietorului și concretizarea ei

La Cina cea de Taină, Mântuitorul le înnoise ucenicilor Săi făgăduința trimiterii Duhului Sfânt, Care-i va întări în lucrarea de propovăduire a cuvântului Evangheliei în lume: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 14, 26; 15, 26; 16, 13). După Sfântă Învierea Sa, Mântuitorul le reamintește promisiunea trimiterii Sfântului Duh (Luca 24, 49), venirea Acestuia din urmă petrecându-se la cincizeci de zile după Înviere (Faptele Apostolilor 2, 1-4).

În urma minunii petrecute și a predicii înflăcărate a Sfântului Apostol Petru și a celorlalți apostoli, mulți dintre cei aflați la Ierusalim pentru sărbătoarea Cincizecimii iudaice au întrebat: „Bărbați frați, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt” (Faptele Apostolilor 2, 37-38). S-au botezat în acea zi ca la 3000 de suflete, întemeindu-se cea dintâi comunitate creștină din Ierusalim și totodată Biserica Creștină – Trupul Tainic al Mântuitorului Iisus Hristos.

Cincizecimea, bucuria interioară a întregii creații

Mesajul acestei mari sărbători creștine este unul profund și bogat în învățături duhovnicești. Sfântul Ioan Gură de Aur numește această sărbătoare „metropola sărbătorilor” și „însuși fructul făgăduinței Domnului”, deoarece întreaga lucrare de răscumpărare a Fiului lui Dumnezeu devine astăzi realitate lăuntrică omului și întregii făpturi. Mântuirea în Biserică se realizează prin împreuna-lucrare a omului cu Dumnezeu, prin cuvânt și Duh.

Vorbind despre limbile de foc, Sfântul Ioan Gură de Aur învață: „Când s-a împlinit ziua Cincizecimii, li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc. Nu «de foc» ci «ca de foc», ca să nu gândești nimic material despre Duhul”. Obser­vația marelui predicator vine să sublinieze faptul că Duhul Sfânt nu poate fi confundat cu lucrurile lumii materiale, însă prin iconomie, pentru a fi receptat, Se manifestă într-o formă văzută și materială. Astfel, Duhul este focul curățitor care coboară din cer pentru a mistui și curăți păcatele oamenilor și pentru a restaura chipul dumnezeiesc al omului desfigurat de păcat.

Prezența Duhului Sfânt în opera de mântuire a lumii

Dacă până la Înviere Hristos era o prezență istorică, după Înviere și mai cu seamă începând de la Rusalii, Hristos devine realitatea lăuntrică sau experimentală nouă tuturor, El unindu-se cu fiecare dintre noi prin lucrarea harică a Sfântului Duh, săvârșită în Taina Sfântului Botez și în pecetluirea cu Mirungerea sfântă. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt ne face părtași vieții dumnezeiești izvorâte din umanitatea îndumnezeită a Mântuitorului Iisus Hristos și ne unește pe toți laolaltă făcându-ne un singur trup, Biserica, al cărui Cap nevăzut ­este Hristos. El a fost prezent la crearea lumii (Facere 1, 2), dând viață tuturor făpturilor, El a pregătit nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioară Maria, El s-a arătat la Botezul Domnului în chip de porumbel și la Schimbarea la Față sub chipul norului ușor.

În Simbolul Credinței mărturisim că El este Domnul de viață făcătorul, Care purcede din veci din Tatăl, că este „împreună mărit cu Tatăl și cu Fiul”, după expresia Sfântului Vasile cel Mare, și că „a grăit prin proroci”. Duhul odihnește din veci în Fiul, însă este trimis în timp în lume pentru a actualiza în noi mântuirea adusă de Dumnezeu-Fiul.

Lucrarea unificatoare a Duhului în Biserică

Prin consimțământul credinței și prin Botezul cu apă și cu Duh Sfânt au loc în Biserică înnoirea omului și unirea Sa cu Dumnezeu. Sfintele Taine și întreaga lucrare sfințitoare a Bisericii sunt lucrarea Sfintei Treimi, însă realizarea acesteia i Se atribuie îndeosebi Duhului Sfânt. El ne mângâie inimile, ne curățește sufletele și ne umple de viața cerească, făcându-ne părtași vieții dumnezeiești a Preasfintei Treimi.

În Biserică, înainte de Sfânta Liturghie, prin rostirea rugăciunii „Împărate ceresc”, invocăm pe Sfântul Duh, iar prefacerea Darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele Mântuitorului din momentul Epiclezei are loc prin aceeași putere dumnezeiască a Duhului. Tot el ne face să simțim în inimi, la fiecare Sfântă Liturghie, prezența Împărăției lui Dumnezeu.

Timpul Bisericii se identifică cu timpul dinamic al vieții întru Duhul Sfânt. Așa cum ne arată Sfântul Apostol Pavel, darurile Duhului Sfânt se împart tuturor celor care mărturisesc credința în Hristos și trăiesc o viață duhovnicească în duhul Evangheliei Sale (I Corinteni 12, 8-10), roadele Duhului fiind: „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5, 22-23). Astfel, prin lucrarea Duhului în Biserică, sfinții lui Hristos izvorăsc din ființa lor harisme și rodesc virtuți, potrivit cuvântului Său: „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7, 38). Însă toți fiii Bisericii sunt chemați la sfințenie și la îndumnezeire. De aceea, Sfântul Serafim de Sarov avea să afirme că „scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt”. Prin Duhul Sfânt se primește darul lacrimilor po­căinței prin care se luminează și se reînnoiește firea omului, prin El Îl chemăm pe Iisus Hristos ca Domn al sufletelor noastre și îndrăznim să ne apropiem de Tatăl, numindu-L „Avva, Părinte!” (Galateni 4, 6), iar tot prin lucrarea Lui se statornicește întreaga slujire în Biserică. El este Duhul unității Care ne unește cu Dumnezeu în Biserica lui Hristos. După cum la Turnul Babel, în vechime, limbile au împărțit lumea și înțelegerea cea rea a dus la despărțire, tot astfel și acum limbile au unit lumea și au adus la înțelegere pe cei care erau despărțiți.

În toate bisericile ortodoxe, la acest praznic se aduc frunze de nuc și de tei pentru a fi binecuvântate, deoarece ele ne amintesc de limbile de foc coborâte peste Sfinții Apostoli care, prin puterea Duhului, vor predica Evanghelia lui Hristos în limbi diferite tuturor neamurilor, începând de la Ierusalim. Să ne rugăm lui Dumnezeu Cel Preaslăvit în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să ne întărească în unitatea de credință și de iubire față de El și față de semenii noștri și să sfințească cu harul Său întreaga făptură și inimile noastre ale tuturor spre slava Sa și spre dobândirea împărăției celei veșnice. Amin!

Pr. Lect. Dr. Zaharia Matei, 27 Mai 2018

Ortodocşii sărbătoresc Rusaliile!

Ortodocşii sărbătoresc duminică şi luni Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii apostoli, cunoscută în popor drept „Duminica Mare” sau „Rusaliile”, ocazie cu care se încheie ciclul pascal: Învierea, Înălţarea şi Pogorârea Duhului Sfânt. Suprapunerea Pogorârii Sfântului Duh peste sărbătoarea populară a Rusaliilor îngreunează disocierea obiceiurilor şi practicilor creştine de cele precreştine. În unele zone, oamenii îşi împdobesc casele şi gospodăriile cu ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, pentru a alunga răul şi bolile, scrie News.ro.

 Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea sfinţilor apostoli. Până către sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a Înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfântului Duh. Ulterior, sărbătoarea a fost separată, Cincizecimea rămânând numai ca Pogorâre a Duhului Sfânt.

Când s-au împlinit cincizeci de zile de la Învierea Domnului, s-a auzit un tunet care a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim din toată lumea. Duhul Sfânt s-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici. Apostolii au început să vorbească în limbile tuturor neamurilor şi să se înţeleagă între ei, iar mulţimea a crezut că sunt beţi. Atunci, Sfântul Apostol Petru a vorbit în mijlocul mulţimii, iar 3.000 de oameni s-au convertit la creştinism. Se crede astfel că Cincizecimea este sărbătoarea întemeierii Bisericii Creştine, pentru că cei 3.000 de oameni au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.

Rusaliile sau Moşii de vară

Sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt mai este cunoscută ca Rusalii, de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta dinaintea Rusaliilor una dintre zilele de pomenire a morţilor.

În unele zone ale ţării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori şi cu un colac deasupra, pentru pomenirea morţilor. În duminica Rusaliilor, se împart farfurii frumos împodobite pentru cei vii.

Întrucât Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi, sărbătoarea Rusaliilor având astfel două zile.

În credinţa populară, Rusaliile reprezintă spiritele morţilor, numite în popor Iele sau zâne rele

Cuvântul Rusalii provine din latinescul "rosalia”, care simbolizează sărbatoarea trandafirilor, dar reprezintă şi fetele împăratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice şi seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau.

În credinţa populară, Rusaliile sunt spiritele morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ şi încep să facă rele oamenilor.

Pentru a le îmbuna, oamenii, care evitau să le spună Rusalii, le-au dat diferite nume: iele, zâne sau frumoase. Există superstiţia că aceste spirite stau pe lângă izvoare şi pot, prin cântecele lor, să ia minţile oamenilor şi să-i îmbolnăvească. Boala seamană, se spune în popor, cu o transă ce nu poate fi înlăturată decât de puterea dansului căluşarilor.

Obiceiul căluşarilor de Rusalii, foarte vechi, este cunoscut mai ales în localităţile Conteşti, Lisa, Năsturelu, Bragadiru şi Zimnicea. Bătrânii satelor cred că, dacă eşti bolnav, de Rusalii te poţi face bine după ce vătaful căluşarilor trece cu pasul peste tine.

În Oltenia, grupuri de câte şapte-opt căluşani merg din casă în casă pentru a colinda şi a alunga spiritele rele, iar oamenii îi întâmpină cu frunze de nuc, cu pelin, usturoi, apă şi sare.

Tradiţii şi obiceiuri de Rusalii

De Rusalii, se leagă şi alte tradiţii şi obiceiuri, care diferă de la o regiune la alta. În unele zone, oamenii îşi împdobesc casele şi gospodăriile cu ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, pentru a alunga răul şi bolile. Ramurile de tei au o simbolistică aparte în această sărbătoare: se crede că teiul fereşte gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor. Flăcăii le aduc din păduri, după care se sfinţesc la biserică, iar credincioşii le iau acasă şi le pun la icoane.

Ramurile de tei, soc sau mure sfinţite de Rusalii se folosesc ca leacuri tot restul anului. În tradiţia populară se spune că numai până la Sânziene plantele au puteri vindecătoare.

Tot de Rusalii, în unele regiuni se dansează "Jocul Căluşarilor”. Astfel, se spune în popor că leacul cel mai folosit pentru cei atinşi de Rusalii este jocul căluşarilor.

În unele zone, femeile fac descântece pentru alungarea Ielelor, iar uşile se ung cu usturoi, pentru că se crede că aşa va fi păzită casa de rele şi ghinion tot restul anului. Spiritele rele se mai alungă prin ritualuri gălăgioase şi pocnituri cu ramuri de tei.

În unele gospodării se prepară unsori care se dau pe ugerele vacilor, pentru a le spori laptele.

Tot de Rusalii, în Ardeal există obiceiul cunoscut ca “udatul nevestelor”, când femeile sunt stropite cu apă pentru a fi sănătoase şi frumoase tot restul anului.

În anumite zone se spune că dacă de Rusalii este timp frumos atunci toată vara va fi frumoasă şi rodnică.

Superstiţii de Rusalii

Legendele spun că Ielele sau Rusaliile sunt fiinţe fantastice, care umblă prin văzduh şi pot lua minţile oamenilor dacă nu respectă ziua. Rusaliile, cunoscute sub diferite nume - iele, zâne, şoimane, împărătesele-văzduhului, ursoaice - umblă îmbrăcate în alb, iar locurile în care dansează rămân arse şi neroditoare.

Se spune că Rusaliile răpesc uneori un tânăr frumos ca să joace cu el, apoi îl eliberează, dar acesta nu trebuie să spună ce a văzut, pentru că altfel ar putea fi pedepsit.

În unele sate, oamenii cred că în zilele de Rusalii nu este bine să mergi la câmp, pentru că te prind şi te pedepsesc Ielele. De Rusalii, oamenii nu trebuie să intre în vie sau să meargă în locuri pustii, pentru că s-ar putea întâlni cu spiritele rele.

În alte zone se spune că cine nu respectă sărbătoarea Rusaliilor, va fi pedepsit de Iele, care provoacă boala denumită popular “luat din Rusalii”. De asemenea, nu este bine să te cerţi cu cineva în ziua de Rusalii, pentru că vei fi “luat din Rusalii”.

Rusaliile, zile libere în România şi în alte ţări

Lunea Rusaliilor este zi nelucrătoare în România, Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Luxemburg, Ţările de Jos, în unele cantoane din Elveţia, în Madagascar, Norvegia, Portugalia, Senegal, Ungaria şi Togo.

Autor: Digi 24

Foto: basilica.ro

Evanghelia de Duminică: Mijlocitorul veșnic al mântuirii noastre

Duminica a 7-a după Paști (a Sfinților Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)

Ioan 17, 1-13

În vremea aceea Iisus, ridicându-Şi ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă
deplină în ei.

Duminica aceasta este dedicată celor 318 Sfinți Părinți care s-au adunat în anul 325 la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde a fost condamnată erezia lui Arie din Alexandria, care propunea o perspectivă filosofică raționalistă în ceea ce privește Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos, ajungând până la negarea divinității acesteia, împotriva Sfintelor Scripturi și a credinței Bisericii.
Textul evanghelic ales de Biserică pentru a fi citit la Sfânta Liturghie este unul dintre cele mai frumoase din Noul Testament, fiind redactat de apostolul iubirii, Sfântul Ioan Evanghelistul, cel mai tânăr dintre Apostolii Domnului Iisus Hristos și cel care a simțit cel mai tainic dumnezeiasca iubire de oameni a Învățătorului său.

Fibra mărturisitoare a Bisericii

Sfinții Părinţi, şi amintim aici doar pe Sfântul Ioan Gură de Aur şi pe Sfântul Chiril al Alexandriei, dau mărturie foarte clară şi firească despre relația dintre cuvintele lui Hristos şi dogmele Bisericii. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, Mântuitorul Hristos le-a vorbit ucenicilor „despre dogme şi despre porunci. ş…ţ Le porunceşte să se răspândească în întreaga lume, încredinţându-le o singură învăţătură, aceea de la Botez. Apoi, pentru că le-a dat o poruncă mare, le dă curaj, spunându-le: «Iată eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului»” (Omilii la Matei, 32, 4,PSB, pp. 1001-1002).
Sfântul Chiril al Alexandriei insistă asupra faptului că noi creștinii suntem „învăţaţi de Dumnezeu”. Ceea ce au făcut Sfinții Părinţi la toate Sinoadele Ecumenice şi ceea ce face Biserica până astăzi sunt semne de mărturisire şi de apărare a dreptei credinţe: „Socotesc însă că trebuie să ne ocupăm acum de obiecţiile adversarilor împotriva dreptei credinţe şi, faţă de cele ce susţin aceia, să luptăm pentru dogmele Bisericii”. Avertizarea acestui Sfânt Părinte este valabilă cu atât mai mult vremii de acum, în care ne confruntăm cu slăbirea credinţei, cu indiferentismul faţă de viaţa duhovnicească şi bisericească, cu sectarism și sincretisme religioase, cu tehnologia care-l silește pe om să trăiască într-o lume virtuală, rupându-l de realismul existenței sale în lume. În alt loc, Sfântul Chiril al Alexandriei subliniază: „Înţelesul dogmelor bisericeşti nu va degenera într-o mitologie politeistă, ci Sfânta Treime rămâne strânsă într-o unică raţiune a Dumnezeirii” (Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, III, X, XI, p. 195, 974).

Rugăciunea veșnicului nostru Arhiereu

Misiunea Bisericii de a propovădui, a formula şi a păstra spre transmitere din generaţie în generaţie dreapta credință mântuitoare, ca viaţă în comuniunea gândită şi experiată cu Dumnezeu, are temei în Treimea Sfântă şi de viaţă făcătoare. Ea este deplin confirmată de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, în pericopa Evangheliei din această duminică, text numit și „Rugăciunea arhierească”.

Această unică şi sublimă rugăciune are trei registre de interpretare, înfățișându-ni-L pe Hristos, cum afirmă și Sfântul Chiril, într-o triplă ipostază: Mijlocitor, Arhiereu şi Rugător (Ibidem, XI, p. 1044). Este o rugăciune pentru Sine, pentru ucenici și pentru unitatea Bisericii Sale de-a lungul veacurilor până la slăvita Sa a doua Venire.
Rugăciunea pentru Sine este determinată de firea Sa omenească. Ca om, Hristos a experiat afectele umane nepăcătoase, printre care, evident, pe cel al fricii în faţa morţii. El Însuşi Se roagă ca om lui Dumnezeu Tatăl. Astfel, Dumnezeu Însuşi Se roagă pentru noi, împreună cu noi, ceea ce face ca rugăciunea să fie pentru fiecare dintre noi oamenii un gest firesc.

Hristos ştie şi împlineşte acest act religios esenţial, învățându-ne şi Rugăciunea Domnească, astfel că un creştin se roagă Tatălui cu cuvintele dumnezeieşti ale Fiului Său preaiubit, trăind un eveniment personal al rugăciunii care implică însăşi viaţa în Hristos. Cât curaj, speranţă și încredere conferă acest adevăr creştinului care se roagă, dar pentru care se roagă şi se află în rugăciunea lui Dumnezeu Însuşi, în iubirea Sa!
Hristos ca om are conștiința adâncă a depărtării omului de Dumnezeu şi a refuzului iubirii şi a comuniunii cu Dumnezeu, şi acceptă liber acest pahar, dar cu angoasa specifică de dinaintea morții: „Nu voi bea oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?” (Ioan 18, 11). În această tensiune interioară, de înţeles ca om, El acceptă acest pahar pentru că este voinţa Părintelui Ceresc ca El să fie adus jertfă pentru a elibera umanitatea de păcat şi de moarte, suferind uman şi experiind grozăvia morţii: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit! (Marcu 15, 34).

Mai mult, ca Arhiereu, Se aduce jertfă pe Sine Tatălui, cu conştiinţa împlinirii din iubire divină a acestui mandat, cu acceptarea suferinţei ca frumuseţe şi suveranitate a fiinţei umane dăruite lui Dumnezeu; „Săvârşitu-s-a”(Ioan 19, 30). Prin aceasta, Hristos are conştiinţa că Şi-a plinit misiunea arhierească de jertfire de Sine în locul nostru şi pentru noi, dar rugăciunea Lui este şi una de cerere la Tatăl pentru intrarea din nou în plenitudinea divină, ascunsă în actul chenotic al Întrupării, din respect pentru demnitatea, limita şi libertatea umană. Este, am putea spune, revendicarea filială justă şi îndreptăţită a veșnicei slave dumnezeiești, pe care nu a pierdut-o niciodată, pe care a arătat-o prin minunatele Sale cuvinte şi fapte divine, dar pe care o cere pentru ca Dumnezeu să fie cunoscut şi slăvit şi prin El (dată fiind consubstanţialitatea Sa cu Tatăl), pentru a face pe oameni părtaşi vieţii divine prin energiile divine necreate.
În al doilea rând, Iisus Se roagă şi mijloceşte pentru apostolii Săi, dar şi pentru toţi creştinii care Îl vor primi şi recunoaşte ca Dumnezeu şi vor fi peste veacuri în comuniune eclesială, spirituală şi sacramentală cu El, şi prin El cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Rugăciunea lui Iisus pentru ucenicii Săi este una de întărire a lor în credinţă şi de statornicie în mărturia lor ca martori, ca unii care în mod real Îl văd şi Îl aud duhovnicește pe Hristos, care îi încredințează că prin Duhul va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor. El se roagă ca ei să fie lumină lumii prin viaţă sfântă, mărturisire a crezului dincolo de persecuţiile şi de ura unora dintre cei neconvertiţi la Hristos sau a celor care sunt atât de cuprinși de răutate şi de fărădelege încât nu pot suporta binele, adevărul şi frumuseţea lui Dumnezeu care luminează şi transfigurează lumea.

Cel care și-a dorit primul unitatea noastră

În al treilea rând, El se roagă pentru unitatea creştinilor de pretutindeni şi dintotdeauna, pentru o unitate de credinţă şi iubire după modelul şi cu puterea iubirii intratrinitare: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17, 21).

În aceste cuvinte se găsește programul unităţii creştine, definit de Hristos Însuşi şi de Părinţii sinodali dintotdeauna. Unitatea creştinilor are temei trinitar, iar cine o rupe, se rupe de Dumnezeu, de Hristos şi de Biserica Sa cea Una.

Rugăciunea arhierească a lui Hristos ne întărește unitatea la altarul Bisericii Apostolilor şi a Sfinților Părinţi. Rugăciunea Lui ne invită să fim strâns uniți în jurul ierarhiei sacramentale şi canonice, participând astfel la simfonia panortodoxă prin unitatea noastră etnică, spirituală și de cultură românească profund creștină. Astfel vom fi și noi una cu Biserica lui Hristos, cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, trăind încă de aici nădejdea neclintită a învierii şi a vieţii veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu.

Pr. Prof. Dr. Gheorghe Petraru, 28 Mai 2017

Semnificaţii istorice pentru ziua de 27 mai

2005 - A încetat din viaţă Liviu Tudan, solist şi basist, liderul trupei "Roşu şi Negru"

1564 - A murit Jean Calvin, reformator religios, unul din iniţiatorii Reformei protestante (n. 1509)

1600 - Cele trei ţări româneşti au fost încorporate într-un singur stat sub conducerea lui Mihai Viteazul

1703 - A fost întemeiat oraşul Sankt Petersburg, viitoare capitală a Imperiului ţarist

1821 - Tudor Vladimirescu a fost ucis, lângă Târgovişte, din ordinul lui Alexandru Ipsilanti (n. 1780)

1840 - A murit Niccolo Paganini, unul dintre marii virtuozi ai viorii (n. 27 octombrie 1782)

1878 - S-a născut Isadora Duncan, dansatoare americană (d. 1927)

1910 - A murit bacteriologul german Robert Koch, descoperitorul bacilului tuberculozei (n. 1843)

1928 - S-a născut Constantin Ticu Dumitrescu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi iniţiatorul Legii privind accesul la dosarele fostei securităţi (d. 5 decembrie 2008)

1974 - Jacques Chirac devine prim-ministru al Franţei

1984 - A avut loc inaugurarea oficială a Canalului Dunăre-Marea Neagră, considerat, la vremea respectivă, al treilea canal de navigaţie, ca importanţă, după Suez şi Canalul Panama. Lucrările de construcţie au durat 11 ani

1984 - A fost resfinţită Biserica Neagră din Braşov, după ce s-au încheiat lucrările de restaurare începute în anul 1970

2004 - Preşedintele Fiat, Umberto Agnelli, a încetat din viaţă (n. 1934)

 2007 - Filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" al lui Cristian Mungiu a câştigat, pentru prima dată în istoria cinematografului românesc, premiul Palme d'Or al Festivalului de la Cannes.

2007 - A încetat din viaţă Edward Behr, jurnalist britanic şi autor a numeroase corespondenţe de război pentru Newsweek (n. 1926).

Semnificaţii istorice pentru ziua de 27 mai 2012

1600 - Cele trei ţări româneşti au fost încorporate într-un singur stat sub conducerea lui Mihai Viteazul.

1703 - A fost întemeiat oraşul Sankt Petersburg, viitoare capitală a Imperiului ţarist.

1821 - Tudor Vladimirescu a fost ucis, lângă Târgovişte, din ordinul lui Alexandru Ipsilanti (n. 1780).

1840 - A murit Niccolo Paganini, unul dintre marii virtuozi ai viorii (n. 27 octombrie 1782).

1878 - S-a născut Isadora Duncan, dansatoare americană (d. 1927).

1910 - A murit bacteriologul german Robert Koch, descoperitorul bacilului tuberculozei (n. 1843).

1928 - S-a născut Constantin Ticu Dumitrescu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi iniţiatorul Legii privind accesul la dosarele fostei securităţi (d. 5 decembrie 2008).

1984 - A avut loc inaugurarea oficială a Canalului Dunăre-Marea Neagră, considerat, la vremea respectivă, al treilea canal de navigaţie, ca importanţă, după Suez şi Canalul Panama. Lucrările de construcţie au durat 11 ani.

1984 - A fost resfinţită Biserica Neagră din Braşov, după ce s-au încheiat lucrările de restaurare începute în anul 1970.

2004 - Preşedintele Fiat, Umberto Agnelli, a încetat din viaţă (n. 1934).

2005 - A încetat din viaţă Liviu Tudan (foto), solist şi basist, liderul trupei "Roşu şi Negru".

2007 - Filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" al lui Cristian Mungiu a câştigat, pentru prima dată în istoria cinematografului românesc, premiul Palme d'Or al Festivalului de la Cannes.

2007 - A încetat din viaţă Edward Behr, jurnalist britanic şi autor a numeroase corespondenţe de război pentru Newsweek (n. 1926).

FOTBAL. LIGA a V-a – Programul meciurilor şi oficialii

În Seria I (duminică, ora 17.00) sunt planificate jocurile: 
Faurul Făureşti – Viitorul Coltău (arbitri: D. Pojar – F. Mihali, S. Mezei; observator: M. Mihalca); Băştinaşii Suciu de Sus – Steaua Copalnic Mănăştur (arbitri: C. Codrea – I. Sava, C. Pop; observator: V. Oşan); 
Unirea Săcălăşeni – Bradul Groşii Ţibleşului (arbitri: R. Necrici – P. Lodina, S. Oneţ; observator: A. Bud);
Gloria Chechiş– Speranţa Cerneşti (arbitri: V. Hotico – V. Ilieş, S. Farago; observator: I. Dragoş); Gloria Culcea – Măgura Coaş (arbitri: C. Cioltea – F. Bumb, C. Ţiplea; observator: I. Onciu). 
În Seria a II-a (duminică, 17.00) sunt planificate partidele: 
Real Săsar – PHP Iadăra (arbitri: A. Şuta – D. Balaj, S. Homorodan; observator: I. Cauni);
 AS Mireşu Mare – Topitorul Ferneziu (arbitri: A. Bella – M. Karpacs, A. Bucur; observator: M. Mare);
 Stejarul Fersig – Rapid Satu Nou de Sus (arbitri: A. Goteciuc – M. Boga, M. Criste; observator: G. Barbuş);
 Gloria Sălsig – Solaris Pribileşti (ora 13.00; arbitri: R. Oşan – G. Bujor, Ionuş Pop; observator: V. Pintean);
 ZU Mogoşeşti – Avântul Tăuţii de Sus (arbitri: A. Antal – A. Ionuţi, A. Rus; observator: F. Lukacs); Star Recea – Tractorul Satulung (arbitri: R. Gyorfi – R. Despa, C. Deac; observator: E. Kemeneş). 
Date obţinute de la Asociatia Judeţeană de Fotbal Maramureş.


                                                                                               Gelu DRAGOŞ, membru A.P.S.R.